În fereastra universului

repostez ca m-am delogat

La prima vedere acest poem nu spune nimic. Asa cum mai toate poemele acestui poet nu spun mai nimic la prima vedere. Insa, poetul are in arsenal indicii subtile, ne deschide mintea si imaginatia, spre a ne duce acolo de unde plecam cu totii, in mitra.

Nasterii ce pleaca de la dragostea aceea cu fluturi in pantec, coaspele si primul strigat, ca mai apoi sa vedem si simbolurile biblice si existentiale, steaua si crucea. Un mic Iisus poet aici, aparut la fereastra universului.

Finalul, este unul si mai greu la prima vedere. Este o proiectie in viitor, pe cruce, privind inapoi, steaua nasterii. Ciudat, dar foarte interesant, cu totii ne vedem propria moarte traind in prezent si ne revedem filmul amintirilor cand murim, pana la nastere (sa spunem ca numai cei precoce, cu har christic, pot face asta)

Cel mai valoros poem citit in ultimele luni pe Agonia, unul al esentelor si al maximei inteligente. Jos palaria, sa curga stelele va rog.

textele autorului îmbracă sensuri, lucru bun dealtfel pentru cei care se încumetă și au răbdarea necesară parcurgerii întregului.

îmi place modul în care se deschide acest poem

*De când am deschis munții
cu atâția fluturi pe mine
mi s-au oprit vorbele*

da, un poem bun care merită mult mai multă atenție

felicitări!

cu sinceritate,
teodor dume,

Poetului Ionut Caragea - Vicepresedinte al Asociatiei Scriitorilor Romani din Quebec


Prin gratia divina, mostenirea spirituala, harica, etern vie - primita cu evlavie - o duc ezoteric mai departe.
Otravitoare este numai gura ratacitului din care iese negura; gura lipsita de cap ganditor...
Gratitudinea autorului.
Cu imbratisari fratesti.

Mai sunt si biruinte in metafizica suprasensibilului si sensibilului.
Cu aceleasi sincere consideratii.

***
in acord cu prietenii nostrii. am citit cu placere.