Nicolae N.Negulescu

Dana scumpa,
Doar ce am finalizat voulum V de poeme metafizice, intitulat Numele Misterului.
Este vorba de un contract editorial - care, trebuie onorat...
Te rog, da-mi o clipa de liniste si \" vom zbura impreuna \" prin universul Kogaiononului.
Cu drag, N.N.Negulescu.

Stimata Mariana Tanase,

I - Filosofia magistrului Martin Heidegger nu este atinsa de \" maniersim \".
Pacatul \" manierismului \" este devastator in sfera creatiei.
II - O \" polemica \" exercitata \" dupa putere si pricepere \", este sortita esecului.
Or, o cuantificare valorica, nu se implineste prin diletantismul \" priceputului \", ci prin virtutile exegetului.
III - \" Sa observam ca prin lumea operei, arta capata o valoare transcedentala \" ( Martin Heidegger ).
Probabil ca, prin aceasta, domnia voastra \" vede \", \" tonul si limbajul bombastic \".
Ma rog, gandirea anarhica va apartine.
IV - Citez: \" Daca te consideri prea sus, incearca si coboara la nivelul celor mai de jos spre a putea fi chiar perceput si receptat. A, poate te adresezi doar unui public tinta \" ( din Mariana Tanase ).
Raspund tot prin Martin Heidegger:
\" Este vorba si aici de o interogatie care trece dincolo de intelegerea obisnuita a unui concept \".
Eu spun in felul meu: exista ganduri care trebuie descifrate.
V - O formula de adresare - \" de notorietate \", specifica \" evolutiei spirituale \" a domniei voastre, m-a ajutat sa va inteleg.
VI - Nu, nu v-am \" luat in consideratie comentariul \".
Am voit doar sa aduc unele corectii.
VII - Desigur, aveti \" dreptul la opinie \" ( si inca ce \" opinie ! \" ), doar traim desfatarea vremurilor caragialesti in care \" totul \" este posibil.
Un sfat: pe viitor, alegeti-va cu grija partenerii intru \" dialog \", altfel riscati sa ramaneti in anonimat.
Recomandari:
\" O fondare este salvatoare, caci ea actualizeaza categorii spirituale inedite.
\" A fonda \" - inseamna totodata a transofmra in dreapta si justa nastere - cu adevarat legitima - simplul debut temporal \" ( Jacqueline Russ ).
\" A fonda inseamna sa spui mostenitorilor ce le revine in mod legitim, sa dai, prin testament, un sens celor transmise \" ( Jacqueline Russ ).
( Amintiti-va de \" Testamentul \" lui Arghezi ! ).
\" Fara testament, sau, pentru a elucida metafora, fara traditie - care alege si numeste, care transmite si conserva, care arata unde se afla lucrurile de pret si care este acest pret - , se pare ca nu exista continuitate in timp si ca nu exista, vorbind in modul omenescului, ci doar eterna devenire a lumii si, in ea, ciclul biologic al fiintelor vii \" ( Hannah Arendt, La crise de la culture ).
\" Daca gandirile fondatoare detin apanajul de a nu conoaste moarte, daca ele poseda, intr-un fel, privilegiul imortalitatii, acest lucru se intampla pentru ca antreneaza odata cu ele popoare si civilizatii, permitandu-le astfel accesul la identitatea si adevarul lor, si recunoasterea prin intermediul reperelor si principiilor: gandurile fondatoare exercita, deci, asupra societatilor si natiilor, o forta difuza, ce se raspandeste in toate directiile, organizand discursul si dorinta, cetatea si puterea, o forta profund creeatoare.
Scapand, prin esenta lor chiar, coruperii temporale, gandirile fondatoare vad, in acelasi timp, cum izvorul lor viu devine subiect al comentariilor si explicatiilor, exegezelor, nterpretarilor doctrinale, si cum sensul si finalitatea textelor devin subiect de discutie \"
(Jacqueline Russ, Gandiri care transced moartea ).
\" In artele frumoase nu arta este frumoasa, ci ele se cheama astfel deoarece produc frumosul.
Adevarul face parte din logica, in timp ce frumusetea este rezervata esteticii ( Martin Heidegger ).
\" Opera de arta deschide intr-un fel specific fiinta fiintarii. Pentru ca de fapt in opera survine aceasta deschidere, adica iesirea din ascundere, adica adevarul fiintarii \" ( Martin Heidegger ).
\" Caracterul de opera al operei consta in faptul de a fi creata de artist \" ( Martin Heidegger ).
\" Aceasta zona a starii de neascundere pe care Poezia, in calitatea ei de proiect care lumineaza, o desfasoara in fata ochilor nostrii si o proiecteaza in traseul intruchiparii este deschisul, pe care ea il lasa sa survina, si anume in asa fel incat de-abia acum, asezat in sanul fiintarii, deschisul face ca fiintarea sa straluceasca si sa cante \"
( Martin Heidegger ).
\" Ori de cate ori survine arta, deci cand apare un inceput, Istoria cunoaste un impuls. Istoria incepe sau reincepe \".
( Martin Heidegger ).
Cu tot binele lumi poetice, N.N.Negulescu.

Atat...? Regretabil. Ganduri tulburi, texte fara substanta.
Departe de incandestenta Verbului creator.
Spectacolul universului poetic este dat de limba Duhului -
care, nu \" suna prea pretentios \" ...
Si, inainte de a mai formula \" arbitraje \" paradoxale, despre
\" unificarea \" vreunei \" limbi \", va invit la o calatorie istovitoare prin gradina magistrului Martin Heidegger.
Unde, sper sa aflati lumina.
Este o terapie amelioratorie. Nu va garantez vindecarea iluziilor.
Cu ingaduinta, N.N.Negulescu.

Gratioasa Carmen,
Iata cateva interpretari esoterice:
I- \" Deasupra Verbului divin, Inteligentei sau Ratiunii Universale care a preexistat si care guverneaza facerea lucrurilor, intalnim feruerii, adica formele divine, tipurile nemuritoare ale diferitelor fiinte \" ( ZEND AVESTA ).
\" Sufletul, sau persoana umana, cuprinzand inteligenta ( Boc ), judecata si imaginatia ( Ruan ) si substanta proprie sufletului ( Feruer ) \" - ( ZEND AVESTA ).
Alcatuirea fiintei umane dupa Zoroastru:
a- Djan-pastreaza forma corpului si intretine in toate partile ordinea si armonia.
b- Feruer ( Sufletul ) sau persoana umana, cuprinde inteligenta ( Boc ), judecata si imaginatia ( Ruan ) si substanta proprie a sufletului ( Feruer ).
II- \" Ceea ce, ratiunea Universului vrea sa-i spuna omului, ii spune in suflet \" ( Socrate ).
De adaugat: \" Prin nasterea gandului \" ( Rudolf Steiner - \" Din conceptiile lumii ivite in decursul istoriei \" si in \" Enigmele filosofiei \" - despre Platon si Socrate ).
Or, dupa cum bine stiti, pornind de la aceste adevaruri fundamentale, actul creatiei ( umane ), intru implinire - si la temperaturi ancestrale, genereaza mesaje prin emisii energetice, \" materializate \" in ( si prin ) infinite forme ( tipare ), mai mult, sau mai putin, decriptate.
In ce ma priveste, dincolo de revelarea unor ipostazieri poetice \" vizibile \", sunt \" pecetluit \" de ermetism.
Este un dat providential - zic eu, cu oarece suspin...
Dar, aceasta \" impatimire \" existentiala, nu ma impiedeca sa remarc ( si sa va remarc, placut impresionat ) spiritul domniei voastre, situat - pe verticala, in reflectarea elitelor.
Cu pretuire, N.N.Negulescu.

Resimt miresmele Laurilor albi.
Multumiri.
Te astept in gradina poemelor...
Cu imbratisari, N.N.Negulescu.

Un elan critic, revelat in valori durabile.
Luminoase cuvinte...
Multumiri.
Cu aleasa consideratie, N.N.Negulescu.

Cand \" simplitatea dictiunii e norma \" , cand \" clipa poate fi eternitate condensata \" ( Constantin Ciopraga ) -, mantia \" arhaica \" ( apropierea de izvoare ) \" acopera \" templul visului, in care, savarseste si desavarseste poetul o \" visa/riona \" - simbolism din aurolarul purtator de semnificatii metafizice ( N.N.Negulescu ) .
Cu multumiri si imbratisari cordiale.

Uneori, alerg descult
printre sunetele
din gradina Cuvantului;
la solstitiile Evanghelice
culeg in buchete
mugurii luminii vii
cu miresme siderale.


Remarcabil comentariu.
Cu aleasa consideratie,
N.N.Negulescu.

Ritmurile inimii omenesti, nu sunt altceva, decat batai gratioase in Poarta Cerului, dupa izgonire...
Asadar, prin Poarta Cerului din mine-cand sunt primit, devin peregrin in infinitatea Cerului-Cerurilor (chiar si numai pentru o clipa poetica).
- In \"Istoria filosofiei\", tomul \"Gandiri fondatoare\", lucrare coordonata de Jacqueline Russ (pag. 126), intalnim: \"A naviga prin gandurile omului, in interioritatea fiintei sale ascunse, inseamna a depasi hotarele aparentei pentru a ajunge la acea infinitate, ale carei \"largime, lungime, inaltime si adancime depasesc toate cunostintele\" (Sfantul Apostol Pavel, Epistola catre Efesen 3,18).\"
- Mai departe (in pag. 127) vedem: \"Unde este deci omul, umanitatea ca atare? In nici un caz in nenumaratele noastre conditionari psihologice, sociale, sau in diviziunile noastre \"etnice\", raspunde Sfantul Pavel: viata noastra adevarata este \"ascunsa cu Hristos in Dumnezeu\" (Epistola catre Coloseni 3,3)\".
Sincere multumiri pentru aprecierea \"cadrului\" (filmic?).
Cu aleasa consideratie, N. N. Negulescu

Frate Liviu,
Dincolo de gandurile rostite, cum ar fi: \"Cu dragoste fatarnica\", \"unui diavol\", \"am toate pacatele lumii\", eu caut cu smerenie raspunsuri in Lumina Adevarului:
- \"Caci numai in dialog direct cu cineva, il cunosti pe acela. Iar dialogul direct cel mai real este dialogul dragostei\" (\"Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu\", PG 16, Preot Prof. Dr. Dumitru Staniloaie).
- \"Omul isi face drumul spre infinitate printr-o continua transcedere verticala si orizontala. Prin aceasta isi face drumul spre Dumnezeu, spre oameni si spre lume, dorind sa cuprinda totul, ca si Dumnezeu.
Transcederea spre oameni inseamna si o convergenta cu ei, pentru ca nu poate sa cuprinda cele ale semenilor sai, daca nu i le daruiesc si ei. Toti se imbogatesc prin Dumnezeu si unii prin altii. Progresul acesta nu e dupa trup, ci dupa suflet\" (\"Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu\", PG 11, Preot Prof. Dr. Dumitru Staniloaie).
- \"Existenta ca mister ne permite, de exemplu, sa constatam totusi ca in lume exista persoane deosebite de obiecte. Iar persoanele sunt sensuri si in acelasi timp, mistere inepuizabile in cunoastere si traire. Trairea persoanei ca mister ne permite sa o recunoastem ca o mare valoare, ca un adanc inepuizabil de sensuri\" (\"Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu\", PG 43, Preot Prof. Dr. Staniloaie).
- \"...chiar si existenta demonilor e mai buna decat nimicul\" (Sfantul Ioan Damaschin din \"Dialogus contra Manichaeos\"; PG 94,1541).
- \"Nu am luat rasplata, nici nu sunt desavarsit, dar urmaresc ca doar o voi prinde. Fratilor, eu inca nu ma socotesc sa o fi cucerit. Ci una fac: cele dinapoi uitandu-le si tinzand la cele dinainte, alerg la tinta, la rasplata dumnezeiestii chemari intru Hristos Iisus\" (Sfantul Apostol Pavel, Filip. III, 11-14).
- \"Nu tot ce contrasteaza se si opune spre desfiintarea celuilalt\" (\"Despre cele doua firi in Hristos cel Unul si Dumnezeul nostru\", PG. 91,212 , Sfantul Maxim Marturisitorul).
Pace tie. N. N. Negulescu

Frate Liviu,
Dincolo de gandurile rostite, cum ar fi: \"Cu dragoste fatarnica\", \"unui diavol\", \"am toate pacatele lumii\", eu caut cu smerenie raspunsuri in Lumina Adevarului:
- \"Caci numai in dialog direct cu cineva, il cunosti pe acela. Iar dialogul direct cel mai real este dialogul dragostei\" (\"Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu\", PG 16, Preot Prof. Dr. Dumitru Staniloaie).
- \"Omul isi face drumul spre infinitate printr-o continua transcedere verticala si orizontala. Prin aceasta isi face drumul spre Dumnezeu, spre oameni si spre lume, dorind sa cuprinda totul, ca si Dumnezeu.
Transcederea spre oameni inseamna si o convergenta cu ei, pentru ca nu poate sa cuprinda cele ale semenilor sai, daca nu i le daruiesc si ei. Toti se imbogatesc prin Dumnezeu si unii prin altii. Progresul acesta nu e dupa trup, ci dupa suflet\" (\"Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu\", PG 11, Preot Prof. Dr. Dumitru Staniloaie).
- \"Existenta ca mister ne permite, de exemplu, sa constatam totusi ca in lume exista persoane deosebite de obiecte. Iar persoanele sunt sensuri si in acelasi timp, mistere inepuizabile in cunoastere si traire. Trairea persoanei ca mister ne permite sa o recunoastem ca o mare valoare, ca un adanc inepuizabil de sensuri\" (\"Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu\", PG 43, Preot Prof. Dr. Staniloaie).
- \"...chiar si existenta demonilor e mai buna decat nimicul\" (Sfantul Ioan Damaschin din \"Dialogus contra Manichaeos\"; PG 94,1541).
- \"Nu am luat rasplata, nici nu sunt desavarsit, dar urmaresc ca doar o voi prinde. Fratilor, eu inca nu ma socotesc sa o fi cucerit. Ci una fac: cele dinapoi uitandu-le si tinzand la cele dinainte, alerg la tinta, la rasplata dumnezeiestii chemari intru Hristos Iisus\" (Sfantul Apostol Pavel, Filip. III, 11-14).
- \"Nu tot ce contrasteaza se si opune spre desfiintarea celuilalt\" (\"Despre cele doua firi in Hristos cel Unul si Dumnezeul nostru\", PG. 91,212 , Sfantul Maxim Marturisitorul).
Pace tie. N. N. Negulescu

Sarut mana domniei tale, rostitoare de adevar.
Cu admiratie, N.N.Negulescu.

Trei poeme dedicate invrednicitului meu frate sfatuitor intru iubirea Divina - Liviu Florian Jianu:


Poema Luminii


Santem pure ipostaze
a luminilor din raze
date sfesnicelor trupuri
rasarite din pamanturi.


Cuvant visat


Cuvant visat
muchie din Ararat
sapa-n lumini
adanci fantani.
Focul de-nceputuri
e intre vazduhuri.


In Bserica Cuvant


Sant chemat in muntele Tabor
ingenunchi pe stele de zapada,
las in plangeri trupul lumilor
si ma dau Cristosului ofranda.


Nu am gand, nici semne de pamant
sufletul e firava lumina,
in biserica - Cuvant
iubirea mea se-nchina.

(Din volumul \" Sfera rostirii,
editura \" Spirit romanesc \", 2002 ).


Si, pentru cititori:

Candva, noi doi am fost ingemanati
dintr-o radacina spirituala a Liceului
\" Petrache Triscu \" din capitala Banilor Olteni.
Acolo ne-am spiritualizat trairile...
Astazi, ne reintalnim cautand Calea Luminii si
a Adevarului.
Poate ca, suntem prea impatimiti aparandu-ne zborurile
poetice, poate ca pacatuim exprimandu-ne altfel decat
s-ar cuveni.
Poate ca, in felul nostru il iubim pe Dumnezeu.
Dar, credeti-ne, il Iubim pentru noi si pentru voi.
Ascultatima: Liviu mi-a dat o mare lectie crestina !
Nu mi-a afectat evolutia si valoarea literara, dar
mi-a cutremurat sufletul.
Pentru aceasta, il voi iubi tot restul vietii.
Dincolo de filozofia metafizica, exista Marea Iubire,
Penitenta si Cainta pe care Liviu Florian Jianu le-a
inteles si patruns mai bine decat mine.
Te iubesc, frate drag.
Iar daca te-am suparat, iarta-ma.
Pace tie.
Cu imbratisari fratesti, N.N.Negulescu.

Liviu drag,

Spre iluminarea domniei tale, iata cateva ecouri din presa literara contemporana (completate si de prefatarile la volumele publicate) despre creatiile poetului, caruia ii dai tarcoale.
\"A descoperi cantecul din lucruri pare sa fie programul demersului sau liric. Dar nu orice cantec.
Numai incantatia magica, aburul ritualului eleusian, sonurile voievodale se bucura de adeziunea eului asediat de boarea melancoliei, si care, cu nemasurat orgoliu, isi asuma raspunderea Rostirii timpului\". (Constantin M. Popa-critic literar, \"Ramuri\" nr. 8, 15 august 1985).
\"Poetul se afla necontenit in cautarea unor esente expresive, menite sa exprime sensuri adanci, dramatice, trairi autentice, caci poetul si-a insusit organic lectia unor creatori precum Brancusi si Blaga, carora le dedica de altfel impresionante versuri\". (Mircea Moisa-critic literar, \"Luceafarul\" nr. 50, 14 decembrie 1985).
\"El porneste dintr-o lume veche, dintr-un \"adanc de departe\", cu voci oraculare, cu \"lacrimi domnesti\", cu balade, cu zapezi care ii infloresc pe umeri: un unives legendar.
Cantul lui e fara varsta fiindca e un imn al miturilor si al virtualitatilor care lucreaza adanc in individ\". (Artur Silvestri-cronicar la revista \"Luceafarul\", \"Temperatura Elegiei\", prefata la volumul \'\'Vesperale\", Editura Litera, Bucuresti, 1983).
\"N. N. Negulescu creeaza poezia dincolo de cuvinte, dar e atent, in egala masura si la poezia cuvantului in sine, ceea ce confera multor versuri ale sale insusiri aforistice.
Vom detaila si nuanta aceste pareri, demers critic oferit de noua sa culegere de poezii \"Sfera Rostirii\".
Noul volum este structurat \"arhitectural\" pe cicluri, caci poetul traieste consubstantional cu inspirata sintagma argheziana \"Slova de foc si slova faurita/Imbratisate-n carte se marita/\".
Domina in creatia lui Negulescu \"slova de foc\" inspiratia si trairea poetica, iar slova faurita, mestesegul poetic e congenar, in masura in care substanta poetica reclama, impune \"manuirea\" instrumentelor artistice.
Daca un filosof precum D. D. Rosca si-a intitulat lucrarea sa fundamentala de referinta in cultura noastra \"Existenta tragica\", poetul nostru exista sub o zodie elegiaca, desi i se pare firesc, nutrind o credinta nestramutata, sa creeze un univers propriu prin cuvant.
\"La inceput era cuvantul si cuvantul era de la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvantul\" scrie evanghelistul Ioan.
Deci logosul ca rostire si forta demiurgica.
De unde vine oare suflul elegiac de care am amintit? Ne sugereaza poetul insusi:
\"Fire-as fi/Fire-as tacere/Fire-as fiul maicii mele/de-as mai fi/sa-ti fiu o data/pantecul iubit de fata/fara mangaieri de tata/eu, nascut in niciodata\"/. Elegie pentru a fi.
Daca cuvantul este de la Dumnezeu si chiar Dumnezeu este cuvantul, poetul crede in puterea creatoare a cuvantului, stapanit insa de o stare elegiaca.
Poetul nostru alege intotdeauna greul, avand parca mereu in auz un \"Catren\" al lui Lucian Blaga: \"Usor nu e nici cantecul. Zi si noapte/Nimic nu-i usor pe pamant, /caci roua e sudoarea privighetorilor/Ce s-au ostenit toata noaptea/cantand\"/.
N. N. Negulescu rosteste la randul sau, in felul sau: \"Nu ti-ar fi sa-ti fie frica! /glontuita sub aripa, /seara intre Cantece, /noaptea-ntreaga Liniste;/cauta-te-as, cauta, /cerul mi te-a-ntuneca/saruta-ti-as Lacrima\"/. Elegie pentru somnul privighetorii.
Asonantele din primele patru versuri doresc parca sa \"deseneze\" trilurile privighetoarei, asonantei in aparenta, scurte, dar cat de armonioase si profunde fiecare in sine si-n inlantuirea lor.
Sa-l mai citam pe poetul N. N. Negulescu: \"Ehei...Cuvant, dincolo de sine sunt/Calea de cunoastere/a fi o re-nastere\"/.
Sa ne apropiem de poezia lui N. N. Negulescu cu increderea in spre a trai prin lectura, intr-un autentic univers poetic. Prilej care nu ne este atat de frecvent la indemana...
Unui astfel de volum, memorabil, i se cuvine o atentie deosebita\". (Criticul Mircea Moisa, prefata la volumul \"Sfera rostirii, editura Spirit Romanesc, 2002\").
\"Sub semnul misterioasei calatorii printre cuvinte isi aseaza N. N. Negulescu volumul Lacrimi de diamant, vrand parca a rasfrange in ochiul de cristal al poeziei pe care o scrie, strafulgerari de esenta divina, invocate cu patos si har: \"Dau inima zidirilor nezidite/launtricului centru al imparatiei/unde stralucesc/slujnicarii anahoreti/cari genitoris\"/. (Dau inima).
Sub \"straiul crud al lacrimei\" sta \"necuprinderea; /lumina in care/se inroureaza planetele, / matca lumii pamantene/unde se topesc/marile viului\"/.
In viziunile sale \"aureolele diamantelor\" sunt o sublimare a elementelor ce se regasesc intre \"duhul arborilor\" si \"miresmele vazduhului\", care participa la \"nuntirea astrala\".
Mai toate simbolurile deriva din cosmic, au \"stralucirea smaraldului ceresc\" si se aduna in \"pulberea aprinsa a sangelui\" unde isi gasesc latentele (si esentele) divine.
\"Cristalul esentei lucrurilor\" este chiar gandul purificat in retortele fiintarii ca parte a Intregului. Logosul se constituie nu ca o supra-realitate, ci in deplina concordanta si comuniune cu trairea intensa, cu vibratia interioara, ceea ce deschide calea spre sine in singuratatea predestinarii: \"Din maretia sferelor/vine duhul asupra limbilor: /\"in\"-zice, /\"in-spre\"-zice; /fluturii monahi ies din ganduri- /se prabusesc si plang/intre tarmurile ochilor\" (Din maretia sferelor).
Poetul este in acest sens, un \"talmacitor\" al tainelor ceresti, al adevarurilor astrale, cum se citeste in excelentul poem Ultima putere: \"Trei guri de cer/pun stapanire/pe arborii zburatori/fulgerele imi cad in palme.// in dreptul celor dinauntru/ sunt iesiri de pamant/dar nu se arata/pana la a doua talmacire/a semnelor/si rasuna furia framantarilor.//Sabia locuieste intr-o prezicere/deasupra capului de pod.../\"
N. N. Negulescu si-a creeat un spatiu al referentialitatii poetice, iar acest volum il reprezinta in ipostaza cautatorului de \"minerale\" rare ceea ce il conduce dincolo de hotarele lumii comune, spre un tinut al limpezimilor si al comunicarii netarmurite\". (Florea Miu-scriitor, redactor la revista \"Ramuri\", prefata la volumul \"Lacrimi de diamant\", editura M. J. M., 2005; si Brevial editorial, \"Ramuri\"-februarie-martie 2005, pag. 26).
\"Cand avem in fata sufletelor cartea Lacrimi De Diamant, inteleg mai intai ca poetul N. N. Negulescu este un initiat.
Insetat de esente divine, el bea din nectarul de foc al Sfantului Duh, care l-a binecuvantat cu har.
Poemele sale sunt veritabile nestemate, culese cu smerenie din gradinile inter-galactice si aduse inspre daruire cititorilor pamanteni.
Nu spun vorbe mari, ci adevaruri sublime.
Poetul \"a zburat\" cu o gratie angelica prin \"Sfera Rostirii\', si-a desavarsit asceza ca \"Prelat In Regatul Cuvantului\" (Logosului), a revenit (dar pentru cata vreme?) straluminat si invrednicit cu roadele \"Lacrimilor De Diamant\". (Ioan Lainicerul-un scriitor haric, coperta spate, volumul Lacrimi de diamant).
\"Desi calitataile poetice s-au metamorfozat de la un volum la altul-fiecare carte a lui N. N. Negulescu fiind obligatoriu mai buna decat precedenta-liantul (motivul sau central) intre acestea il constituie \"domnia logosului\" - \"cuvantul ce exprima adevarul\" castigand in claritate si expresivitate\" (Petre Ciobanu-critic literar \"Cuvantul transfigurat in lacrimi de diamant\", revista \"Mileniu\", anul VIII, nr. 33-34, pag.23, 2005).
\"Poet al perceptiei fine, versurile sunt insufletite de sensibilitatea unui contemplativ al naturii, pe care o simte in toata frumusetea si farmecul ei, cautand sa-l asimileze dintr-o singura respiratie.
Ca un corolar, inchinat cuvantului inaripat, volumul se incheie cu poemul \"Tata Logos\", expresie a increderii poetului N. N. Negulescu in disponibilitatea expresiei spiritualizate: \"Tata Logos-/Domn al Luminilor/Domn al inimii/vietilor arzatoare/din inimi, /zbor Visul Tau/din interiorul Cercului, / zbor maretia, /intreitei recunoasteri/ zbor ashramul/gravat de cele sapte raze/zbor Taborul/cu aripile Varsatorului\". (Petre Ciobanu-critic literar, \"Nelinisti de diamant\", \"Ratiunea\", anul VIII, nr. 101-103, pag.42, 2005).
Suficient, nu..?
Totusi, iti mai recomand \"Ratiunea\" anul VIII, nr.101-103, pag. 39, \"Univers Literar\", cu titlul \"Sensul ratiunii\", unde bietul de mine, mai deschid cu inima curata, caile debutantilor promitenti...
Si asta, fiindca eu vin dintr-o incandescenta creatoare.
De remarcat: \" zbor Visul Tau/din interiorul Cercului/\" (Tatal Logos).
Ce mai asteapta domnia ta..?
Poate ca vei sugera criticilor literari amintiti, despre \"Mat(ul)-Tematic\" (utopic), acordat \"Cercului\", in care se afla energia unitatii poemului.
Cu imbratisari, N. N. Negulescu.

Liviu drag,

Spre iluminarea domniei tale, iata cateva ecouri din presa literara contemporana (completate si de prefatarile la volumele publicate) despre creatiile poetului, caruia ii dai tarcoale.
\"A descoperi cantecul din lucruri pare sa fie programul demersului sau liric. Dar nu orice cantec.
Numai incantatia magica, aburul ritualului eleusian, sonurile voievodale se bucura de adeziunea eului asediat de boarea melancoliei, si care, cu nemasurat orgoliu, isi asuma raspunderea Rostirii timpului\". (Constantin M. Popa-critic literar, \"Ramuri\" nr. 8, 15 august 1985).
\"Poetul se afla necontenit in cautarea unor esente expresive, menite sa exprime sensuri adanci, dramatice, trairi autentice, caci poetul si-a insusit organic lectia unor creatori precum Brancusi si Blaga, carora le dedica de altfel impresionante versuri\". (Mircea Moisa-critic literar, \"Luceafarul\" nr. 50, 14 decembrie 1985).
\"El porneste dintr-o lume veche, dintr-un \"adanc de departe\", cu voci oraculare, cu \"lacrimi domnesti\", cu balade, cu zapezi care ii infloresc pe umeri: un unives legendar.
Cantul lui e fara varsta fiindca e un imn al miturilor si al virtualitatilor care lucreaza adanc in individ\". (Artur Silvestri-cronicar la revista \"Luceafarul\", \"Temperatura Elegiei\", prefata la volumul \'\'Vesperale\", Editura Litera, Bucuresti, 1983).
\"N. N. Negulescu creeaza poezia dincolo de cuvinte, dar e atent, in egala masura si la poezia cuvantului in sine, ceea ce confera multor versuri ale sale insusiri aforistice.
Vom detaila si nuanta aceste pareri, demers critic oferit de noua sa culegere de poezii \"Sfera Rostirii\".
Noul volum este structurat \"arhitectural\" pe cicluri, caci poetul traieste consubstantional cu inspirata sintagma argheziana \"Slova de foc si slova faurita/Imbratisate-n carte se marita/\".
Domina in creatia lui Negulescu \"slova de foc\" inspiratia si trairea poetica, iar slova faurita, mestesegul poetic e congenar, in masura in care substanta poetica reclama, impune \"manuirea\" instrumentelor artistice.
Daca un filosof precum D. D. Rosca si-a intitulat lucrarea sa fundamentala de referinta in cultura noastra \"Existenta tragica\", poetul nostru exista sub o zodie elegiaca, desi i se pare firesc, nutrind o credinta nestramutata, sa creeze un univers propriu prin cuvant.
\"La inceput era cuvantul si cuvantul era de la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvantul\" scrie evanghelistul Ioan.
Deci logosul ca rostire si forta demiurgica.
De unde vine oare suflul elegiac de care am amintit? Ne sugereaza poetul insusi:
\"Fire-as fi/Fire-as tacere/Fire-as fiul maicii mele/de-as mai fi/sa-ti fiu o data/pantecul iubit de fata/fara mangaieri de tata/eu, nascut in niciodata\"/. Elegie pentru a fi.
Daca cuvantul este de la Dumnezeu si chiar Dumnezeu este cuvantul, poetul crede in puterea creatoare a cuvantului, stapanit insa de o stare elegiaca.
Poetul nostru alege intotdeauna greul, avand parca mereu in auz un \"Catren\" al lui Lucian Blaga: \"Usor nu e nici cantecul. Zi si noapte/Nimic nu-i usor pe pamant, /caci roua e sudoarea privighetorilor/Ce s-au ostenit toata noaptea/cantand\"/.
N. N. Negulescu rosteste la randul sau, in felul sau: \"Nu ti-ar fi sa-ti fie frica! /glontuita sub aripa, /seara intre Cantece, /noaptea-ntreaga Liniste;/cauta-te-as, cauta, /cerul mi te-a-ntuneca/saruta-ti-as Lacrima\"/. Elegie pentru somnul privighetorii.
Asonantele din primele patru versuri doresc parca sa \"deseneze\" trilurile privighetoarei, asonantei in aparenta, scurte, dar cat de armonioase si profunde fiecare in sine si-n inlantuirea lor.
Sa-l mai citam pe poetul N. N. Negulescu: \"Ehei...Cuvant, dincolo de sine sunt/Calea de cunoastere/a fi o re-nastere\"/.
Sa ne apropiem de poezia lui N. N. Negulescu cu increderea in spre a trai prin lectura, intr-un autentic univers poetic. Prilej care nu ne este atat de frecvent la indemana...
Unui astfel de volum, memorabil, i se cuvine o atentie deosebita\". (Criticul Mircea Moisa, prefata la volumul \"Sfera rostirii, editura Spirit Romanesc, 2002\").
\"Sub semnul misterioasei calatorii printre cuvinte isi aseaza N. N. Negulescu volumul Lacrimi de diamant, vrand parca a rasfrange in ochiul de cristal al poeziei pe care o scrie, strafulgerari de esenta divina, invocate cu patos si har: \"Dau inima zidirilor nezidite/launtricului centru al imparatiei/unde stralucesc/slujnicarii anahoreti/cari genitoris\"/. (Dau inima).
Sub \"straiul crud al lacrimei\" sta \"necuprinderea; /lumina in care/se inroureaza planetele, / matca lumii pamantene/unde se topesc/marile viului\"/.
In viziunile sale \"aureolele diamantelor\" sunt o sublimare a elementelor ce se regasesc intre \"duhul arborilor\" si \"miresmele vazduhului\", care participa la \"nuntirea astrala\".
Mai toate simbolurile deriva din cosmic, au \"stralucirea smaraldului ceresc\" si se aduna in \"pulberea aprinsa a sangelui\" unde isi gasesc latentele (si esentele) divine.
\"Cristalul esentei lucrurilor\" este chiar gandul purificat in retortele fiintarii ca parte a Intregului. Logosul se constituie nu ca o supra-realitate, ci in deplina concordanta si comuniune cu trairea intensa, cu vibratia interioara, ceea ce deschide calea spre sine in singuratatea predestinarii: \"Din maretia sferelor/vine duhul asupra limbilor: /\"in\"-zice, /\"in-spre\"-zice; /fluturii monahi ies din ganduri- /se prabusesc si plang/intre tarmurile ochilor\" (Din maretia sferelor).
Poetul este in acest sens, un \"talmacitor\" al tainelor ceresti, al adevarurilor astrale, cum se citeste in excelentul poem Ultima putere: \"Trei guri de cer/pun stapanire/pe arborii zburatori/fulgerele imi cad in palme.// in dreptul celor dinauntru/ sunt iesiri de pamant/dar nu se arata/pana la a doua talmacire/a semnelor/si rasuna furia framantarilor.//Sabia locuieste intr-o prezicere/deasupra capului de pod.../\"
N. N. Negulescu si-a creeat un spatiu al referentialitatii poetice, iar acest volum il reprezinta in ipostaza cautatorului de \"minerale\" rare ceea ce il conduce dincolo de hotarele lumii comune, spre un tinut al limpezimilor si al comunicarii netarmurite\". (Florea Miu-scriitor, redactor la revista \"Ramuri\", prefata la volumul \"Lacrimi de diamant\", editura M. J. M., 2005; si Brevial editorial, \"Ramuri\"-februarie-martie 2005, pag. 26).
\"Cand avem in fata sufletelor cartea Lacrimi De Diamant, inteleg mai intai ca poetul N. N. Negulescu este un initiat.
Insetat de esente divine, el bea din nectarul de foc al Sfantului Duh, care l-a binecuvantat cu har.
Poemele sale sunt veritabile nestemate, culese cu smerenie din gradinile inter-galactice si aduse inspre daruire cititorilor pamanteni.
Nu spun vorbe mari, ci adevaruri sublime.
Poetul \"a zburat\" cu o gratie angelica prin \"Sfera Rostirii\', si-a desavarsit asceza ca \"Prelat In Regatul Cuvantului\" (Logosului), a revenit (dar pentru cata vreme?) straluminat si invrednicit cu roadele \"Lacrimilor De Diamant\". (Ioan Lainicerul-un scriitor haric, coperta spate, volumul Lacrimi de diamant).
\"Desi calitataile poetice s-au metamorfozat de la un volum la altul-fiecare carte a lui N. N. Negulescu fiind obligatoriu mai buna decat precedenta-liantul (motivul sau central) intre acestea il constituie \"domnia logosului\" - \"cuvantul ce exprima adevarul\" castigand in claritate si expresivitate\" (Petre Ciobanu-critic literar \"Cuvantul transfigurat in lacrimi de diamant\", revista \"Mileniu\", anul VIII, nr. 33-34, pag.23, 2005).
\"Poet al perceptiei fine, versurile sunt insufletite de sensibilitatea unui contemplativ al naturii, pe care o simte in toata frumusetea si farmecul ei, cautand sa-l asimileze dintr-o singura respiratie.
Ca un corolar, inchinat cuvantului inaripat, volumul se incheie cu poemul \"Tata Logos\", expresie a increderii poetului N. N. Negulescu in disponibilitatea expresiei spiritualizate: \"Tata Logos-/Domn al Luminilor/Domn al inimii/vietilor arzatoare/din inimi, /zbor Visul Tau/din interiorul Cercului, / zbor maretia, /intreitei recunoasteri/ zbor ashramul/gravat de cele sapte raze/zbor Taborul/cu aripile Varsatorului\". (Petre Ciobanu-critic literar, \"Nelinisti de diamant\", \"Ratiunea\", anul VIII, nr. 101-103, pag.42, 2005).
Suficient, nu..?
Totusi, iti mai recomand \"Ratiunea\" anul VIII, nr.101-103, pag. 39, \"Univers Literar\", cu titlul \"Sensul ratiunii\", unde bietul de mine, mai deschid cu inima curata, caile debutantilor promitenti...
Si asta, fiindca eu vin dintr-o incandescenta creatoare.
De remarcat: \" zbor Visul Tau/din interiorul Cercului/\" (Tatal Logos).
Ce mai asteapta domnia ta..?
Poate ca vei sugera criticilor literari amintiti, despre \"Mat(ul)-Tematic\" (utopic), acordat \"Cercului\", in care se afla energia unitatii poemului.
Cu imbratisari, N. N. Negulescu.

Liviu drag,
Iti multumesc cordial pentru perseverenta manifestata.
Dupa cum bine vad (chiar daca, atunci cand scriu, port ochelari), domnia ta, depui eforturi epuizante in speranta revendicarii unor drepturi academice.
Anterior, ai incercat sa exersezi intr-un \"eseu metafizic\" ! ?
La aceasta data, te stradui pana dincolo de sudoarea trupeasca, sa ma convingi ca, ai avea si ceva virtuti de critic literar.
Ca, esti un cititor insetat de poezie, sant intru totul de acord.
Este un drept al domniei tale.
Dar, atat.
Nu poti pretinde, ceea ce nu ti se cuvine.
Ai mare grija! Iti lipsesc, fermentul materiei lingvistice, suflul indvrednicirii creatoare, autentice, accesibile la dimensiunile preferentiale.
Afla, dragul meu, ca \"subtilitatea\", dar si \"aciditatea\" d-tale verbala, impachetate intr-un text stereotip, care se vrea apreciat in aroma de \" cronica \", nu se apropie - crede-ma, nici de \" talpile \" poemului...
Intr-o \" Ruga \" , fie ea proiectata astral, printr-un vehicul literar, definit ca poem metafizic, temperaturile creatiei au transcendente nebanuite.
Astfel, spiritul poetic, decanteaza trairile terestre, efemere, purificandu-se in vibratia luminii opalice din alte lumi.
Or, domniei tale, iti lipseste cu desavarsire chiar si sensibilitatea perceptiei imediate.
Este ca si cum, in loc sa vezi intr-o opera Brancusiana, mesajul, simbolul artistic, domnia ta distringi materia, adica o bucata de piatra...
Dragul meu, decriptarea mesajului metafizic, nu este la indemana oricui - asa cum, iti precizam anterior.
Inteleg totusi ca, practici \"sahul\" - ca sport mental.
Si, ajungi \" pana acolo \", incat dai poemelor metafizice sentinte exprimate prin \" Mat - tematic \", or \" Matematic \" ! ?
Total eronat.
Sa ne intelegem: domnia ta, zici printre dintii ascutiti ca, ti-ar fi placut: \"ca-mi las frunzele viselor /
scuturate in suflarea fantanii \".
Nu iti pedepsesc inca tendentionalismul.
Fiindca, poetul ( adica, traitorul ) isi lasa cu voia \" frunzele viselor\" / \"scuturate in suflarea fantanii\".
Dar, despre ce \" suflare a fantanii \" o fi vorba, te-ai intrebat.. ?
Apoi, prin invocatia poetico-metafizica se cere Divinitatii, libertatea zborului sublim, prin teritorii ancestrale.
Finalul poemului, caruia domnia ta, ii dai \"Mat - tematic\", dar si \"Matematic\" , psalmodiaza :
\"Da-mi imbratisarea / inaltimii miscatoare / sa ma-nchin Tie / in vibratia Cercului\" / .
Asa incat, dorinta de zbor - fie el si implinit, strabate prin \"ascutimea aripei \" , hotarele vazduhului metafizic - in si prin, anumite dimensiuni.
Dar, pana la \" imbratisarea inaltimii miscatoare \", mentalul domniei tale, nu poate ajunge.
Fiindca, este Alt / Ceva .
Apoi, \"vibratia Cercului \" - din poem, nu este o notiune matematica abstracta, cum ai inteles ispitit, domnia ta.
Daca ai sti, dragul meu, ce reprezinta in metafizica, pulsatia si \"vibratia Cercului \",
ai plange, indelung...
Daca ai sti, dragul meu, cate ceva, despre Pitagora -eminentul filosof al numerologiei cosmogonice, te-ai cutremura...
Dar, in toate este o masura...
Intr-un asemenea caz, rog Providenta, sa nu imi lase cititorii, calauziti de catre domnia ta, prin ceata densa a impatimirii zadarnice.
Si, pentru a-ti imblanzi viclesugul limbii :

Eu sunt

Dumnezeului meu slava !

Sunt eternul, mit si cale
cruce, ningere, visare.
Sunt icoana intaiului pamant
oglinidit in astre si cuvant.
Sunt vazduhuri, vami, infiorare
moarte sunt, viata, inaltare.
Sunt lumina, umbra, sunt netimp
sunt izvor, cunoastere, Olimp.
Sunt pecete, focul din potcoava
sunt nectarul vidului, octava.
Sunt un semn, samanta, curcubeu
eu sunt sfera lacrimei din zeu.
( Din volumul \" Sfera rostirii \", editura Spirit Romanesc, 2002 ).
Cu imbratisari fratesti,
N.N.Negulescu.

Liviu drag,
Iti multumesc cordial pentru perseverenta manifestata.
Dupa cum bine vad (chiar daca, atunci cand scriu, port ochelari), domnia ta, depui eforturi epuizante in speranta revendicarii unor drepturi academice.
Anterior, ai incercat sa exersezi intr-un \"eseu metafizic\" ! ?
La aceasta data, te stradui pana dincolo de sudoarea trupeasca, sa ma convingi ca, ai avea si ceva virtuti de critic literar.
Ca, esti un cititor insetat de poezie, sant intru totul de acord.
Este un drept al domniei tale.
Dar, atat.
Nu poti pretinde, ceea ce nu ti se cuvine.
Ai mare grija! Iti lipsesc, fermentul materiei lingvistice, suflul indvrednicirii creatoare, autentice, accesibile la dimensiunile preferentiale.
Afla, dragul meu, ca \"subtilitatea\", dar si \"aciditatea\" d-tale verbala, impachetate intr-un text stereotip, care se vrea apreciat in aroma de \" cronica \", nu se apropie - crede-ma, nici de \" talpile \" poemului...
Intr-o \" Ruga \" , fie ea proiectata astral, printr-un vehicul literar, definit ca poem metafizic, temperaturile creatiei au transcendente nebanuite.
Astfel, spiritul poetic, decanteaza trairile terestre, efemere, purificandu-se in vibratia luminii opalice din alte lumi.
Or, domniei tale, iti lipseste cu desavarsire chiar si sensibilitatea perceptiei imediate.
Este ca si cum, in loc sa vezi intr-o opera Brancusiana, mesajul, simbolul artistic, domnia ta distringi materia, adica o bucata de piatra...
Dragul meu, decriptarea mesajului metafizic, nu este la indemana oricui - asa cum, iti precizam anterior.
Inteleg totusi ca, practici \"sahul\" - ca sport mental.
Si, ajungi \" pana acolo \", incat dai poemelor metafizice sentinte exprimate prin \" Mat - tematic \", or \" Matematic \" ! ?
Total eronat.
Sa ne intelegem: domnia ta, zici printre dintii ascutiti ca, ti-ar fi placut: \"ca-mi las frunzele viselor /
scuturate in suflarea fantanii \".
Nu iti pedepsesc inca tendentionalismul.
Fiindca, poetul ( adica, traitorul ) isi lasa cu voia \" frunzele viselor\" / \"scuturate in suflarea fantanii\".
Dar, despre ce \" suflare a fantanii \" o fi vorba, te-ai intrebat.. ?
Apoi, prin invocatia poetico-metafizica se cere Divinitatii, libertatea zborului sublim, prin teritorii ancestrale.
Finalul poemului, caruia domnia ta, ii dai \"Mat - tematic\", dar si \"Matematic\" , psalmodiaza :
\"Da-mi imbratisarea / inaltimii miscatoare / sa ma-nchin Tie / in vibratia Cercului\" / .
Asa incat, dorinta de zbor - fie el si implinit, strabate prin \"ascutimea aripei \" , hotarele vazduhului metafizic - in si prin, anumite dimensiuni.
Dar, pana la \" imbratisarea inaltimii miscatoare \", mentalul domniei tale, nu poate ajunge.
Fiindca, este Alt / Ceva .
Apoi, \"vibratia Cercului \" - din poem, nu este o notiune matematica abstracta, cum ai inteles ispitit, domnia ta.
Daca ai sti, dragul meu, ce reprezinta in metafizica, pulsatia si \"vibratia Cercului \",
ai plange, indelung...
Daca ai sti, dragul meu, cate ceva, despre Pitagora -eminentul filosof al numerologiei cosmogonice, te-ai cutremura...
Dar, in toate este o masura...
Intr-un asemenea caz, rog Providenta, sa nu imi lase cititorii, calauziti de catre domnia ta, prin ceata densa a impatimirii zadarnice.
Si, pentru a-ti imblanzi viclesugul limbii :

Eu sunt

Dumnezeului meu slava !

Sunt eternul, mit si cale
cruce, ningere, visare.
Sunt icoana intaiului pamant
oglinidit in astre si cuvant.
Sunt vazduhuri, vami, infiorare
moarte sunt, viata, inaltare.
Sunt lumina, umbra, sunt netimp
sunt izvor, cunoastere, Olimp.
Sunt pecete, focul din potcoava
sunt nectarul vidului, octava.
Sunt un semn, samanta, curcubeu
eu sunt sfera lacrimei din zeu.
( Din volumul \" Sfera rostirii \", editura Spirit Romanesc, 2002 ).
Cu imbratisari fratesti,
N.N.Negulescu.

Apreciez mentalul tau diamantin.
Remarcabil comentariu: profund, distinct, limpede.
Multumiri.
Cu imbratisari, N.N.Negulescu.

Fiule, fiule...
Taina Hirotoniei ( in greceste, punerea mainilor ) este lucrarea de asezare in Biserica a celor trei trepte sau stari ale preotiei.
Prin invocatia de Hirotonie \" Dumnezeescul Har...\" , rostita de Episcopul hirotonisitor \" se cheama Harul Sfantului Duh sa se pogoare asupra candidatului ingenuncheat in fata Sfintei Mese. \"
De aici , candidatul va incepe calatoria sa sprituala pe calea smereniei prin nevointa.
Cei alesi, vor atinge ( a se intelege - vor primi ) cununa sfinteniei.
Cei rataciti, vor pierde stralucirea Harica a Sfantului Duh.
Deci, lucrarea Hirotoniei este un nou inceput; iar invrednicirea cu sfintenie este desavarsire.
Asa incat, sfatul tau este - crede-ma, cel putin dureros...
Poate ca, din sporirea umbrelor necunoasterii care, probabil, te stapanesc.
Afla dar - prin daruire, ca Iisus Hristos Fiul Lui Dumnezeu ca Ipostaza a Sfintei Treimi, nu a dat
Invatatura ucenicilor sai - deveniti Sfinti Apostoli, pe arginti.
Afla dar, prin daruire, ca Iisus Hristos Mantuitorul semintiilor omenesti, nu a vindecat suferinzii pe arginti.
Afla dar, prin daruire, ca \" Iisus Hristos Cel ce sade de-a dreapta Tatalui, \" nu a suflat Harul Duhului
peste Sfintii Apostoli pe arginti.
Afla dar, prin daruire, ca tot Iisus Hristos \" Cel ce va veni sa judece vii si mortii \", a rostit Invatatura prin care, se intelege ca \" nu trebuie sa fim slujbasi la doi stapani... \"
Toate scrierile testamentare ale religiilor consacrate, contin o revelatie Divina: renuntarea omului la iluziile materiale \".
Lumineaza-te, fiule:
\" Deci, bine scrie Pavel despre mostenitorii lor: \" Pantecele este dumnezeul lor intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti \" ( Fil. 3,19 ).
\" Si iarasi: \" Bucatele sant pentru pantece si pantecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celalalt ( I.Cor.6,13 ).
\" Si mai zice: \" Unii ca acestia nu slujesc lui Dumnezeu, ci pantecelui lor, si prin bune cuvantari amagesc inimile celor fara de rautate \".
\" Si iarasi: \" Nu este imparatia lui Dumnezeu mancarea si bautura, ci dreptatea si pacea si bucurie intru Duhul Sfant, iar nu lacomia si betia \".
\" Precum si Iacob, osandind pe robii pantecului, zice: \" Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane in viata vesnica, pe care Fiul Omului o va da voua \".
( \" Invatatura a Sfantului Antioh, despre lacomie - Proloagele, pag.146-147 \" ).
Apoi:
\" Caci graieste Apostului Petru: \" Nu cu lucruri stricacioase, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din viata voastra desarta, lasata de la parinti, ci cu scump sange al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat si neprihanit \".
( I Petru, 1, 18-19 ).
Si:
\" Mare paguba isi face, deci, lui insusi omul, care pentru bogatiile lumii acesteia isi pierde sufletul sau: se lipseste, adica, de mantuirea sufletului sau. Ce folos este omului de ar dobandi lumea toata
si isi va pierde sufletul sau \".
Si:
\" Sufletele dreptilor sant in mana lui Dumnezeu si nu se va atinge de dansele moartea \".
( \" Cuvant la Duminica dupa Intaltarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, al Sfantului Dimitrie,
mitropolitul Rostovului - Proloagele, pag.84 \" ).
Si:
\" Sa fii de-aproape ravnitor celor ce vietuiesc drept, si fapetele acestora sa le scrii in inima ta.
Sa te socotesti a fi din cei putini, ca anevoie, zicea, va intra bogatul intru Imparatia Cerului; drept aceea, si cei ce intra intru dansa, putini sant. Sa nu socotesti pe toti din manastire ca se mantuiesc. Ca multi vin la viata cea de fapta buna, dar putini dintr-insii primesc jugul ei, ca a acelora ce se silesc este Imparatia Cerului si cei silitori o apuca pe ea. Silinta numeste cuvantul
Evangheliei supunerea trupeasca, adica ascultarea de invatatura lui Hristos, cu lepadarea voilor si a odihnei spre paza poruncilor Domnului ! \". ( \" Invatatura a Sfantului Vasile - Proloagele,
pag.52-53 \" ).
Dupa cum, bine ar fi sa vezi, limbajul poemului mtafizic, nu este accesibil oricui...
Cu atat mai putin \" cenaclistilor \" in formare, care inca, primesc sfaturi indreptatite, despre cum ar trebui \" sa versifice \".
Cu ingaduinta, N.N.Negulescu.

Fiule, fiule...
Taina Hirotoniei ( in greceste, punerea mainilor ) este lucrarea de asezare in Biserica a celor trei trepte sau stari ale preotiei.
Prin invocatia de Hirotonie \" Dumnezeescul Har...\" , rostita de Episcopul hirotonisitor \" se cheama Harul Sfantului Duh sa se pogoare asupra candidatului ingenuncheat in fata Sfintei Mese. \"
De aici , candidatul va incepe calatoria sa sprituala pe calea smereniei prin nevointa.
Cei alesi, vor atinge ( a se intelege - vor primi ) cununa sfinteniei.
Cei rataciti, vor pierde stralucirea Harica a Sfantului Duh.
Deci, lucrarea Hirotoniei este un nou inceput; iar invrednicirea cu sfintenie este desavarsire.
Asa incat, sfatul tau este - crede-ma, cel putin dureros...
Poate ca, din sporirea umbrelor necunoasterii care, probabil, te stapanesc.
Afla dar - prin daruire, ca Iisus Hristos Fiul Lui Dumnezeu ca Ipostaza a Sfintei Treimi, nu a dat
Invatatura ucenicilor sai - deveniti Sfinti Apostoli, pe arginti.
Afla dar, prin daruire, ca Iisus Hristos Mantuitorul semintiilor omenesti, nu a vindecat suferinzii pe arginti.
Afla dar, prin daruire, ca \" Iisus Hristos Cel ce sade de-a dreapta Tatalui, \" nu a suflat Harul Duhului
peste Sfintii Apostoli pe arginti.
Afla dar, prin daruire, ca tot Iisus Hristos \" Cel ce va veni sa judece vii si mortii \", a rostit Invatatura prin care, se intelege ca \" nu trebuie sa fim slujbasi la doi stapani... \"
Toate scrierile testamentare ale religiilor consacrate, contin o revelatie Divina: renuntarea omului la iluziile materiale \".
Lumineaza-te, fiule:
\" Deci, bine scrie Pavel despre mostenitorii lor: \" Pantecele este dumnezeul lor intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti \" ( Fil. 3,19 ).
\" Si iarasi: \" Bucatele sant pentru pantece si pantecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celalalt ( I.Cor.6,13 ).
\" Si mai zice: \" Unii ca acestia nu slujesc lui Dumnezeu, ci pantecelui lor, si prin bune cuvantari amagesc inimile celor fara de rautate \".
\" Si iarasi: \" Nu este imparatia lui Dumnezeu mancarea si bautura, ci dreptatea si pacea si bucurie intru Duhul Sfant, iar nu lacomia si betia \".
\" Precum si Iacob, osandind pe robii pantecului, zice: \" Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane in viata vesnica, pe care Fiul Omului o va da voua \".
( \" Invatatura a Sfantului Antioh, despre lacomie - Proloagele, pag.146-147 \" ).
Apoi:
\" Caci graieste Apostului Petru: \" Nu cu lucruri stricacioase, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din viata voastra desarta, lasata de la parinti, ci cu scump sange al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat si neprihanit \".
( I Petru, 1, 18-19 ).
Si:
\" Mare paguba isi face, deci, lui insusi omul, care pentru bogatiile lumii acesteia isi pierde sufletul sau: se lipseste, adica, de mantuirea sufletului sau. Ce folos este omului de ar dobandi lumea toata
si isi va pierde sufletul sau \".
Si:
\" Sufletele dreptilor sant in mana lui Dumnezeu si nu se va atinge de dansele moartea \".
( \" Cuvant la Duminica dupa Intaltarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, al Sfantului Dimitrie,
mitropolitul Rostovului - Proloagele, pag.84 \" ).
Si:
\" Sa fii de-aproape ravnitor celor ce vietuiesc drept, si fapetele acestora sa le scrii in inima ta.
Sa te socotesti a fi din cei putini, ca anevoie, zicea, va intra bogatul intru Imparatia Cerului; drept aceea, si cei ce intra intru dansa, putini sant. Sa nu socotesti pe toti din manastire ca se mantuiesc. Ca multi vin la viata cea de fapta buna, dar putini dintr-insii primesc jugul ei, ca a acelora ce se silesc este Imparatia Cerului si cei silitori o apuca pe ea. Silinta numeste cuvantul
Evangheliei supunerea trupeasca, adica ascultarea de invatatura lui Hristos, cu lepadarea voilor si a odihnei spre paza poruncilor Domnului ! \". ( \" Invatatura a Sfantului Vasile - Proloagele,
pag.52-53 \" ).
Dupa cum, bine ar fi sa vezi, limbajul poemului mtafizic, nu este accesibil oricui...
Cu atat mai putin \" cenaclistilor \" in formare, care inca, primesc sfaturi indreptatite, despre cum ar trebui \" sa versifice \".
Cu ingaduinta, N.N.Negulescu.