Portret de femeie

\"Luându-i de mână, îi duse înăuntru, le scoase sandalele, le spălă picioarele, le turnă apă peste mâini și le uscă cu prosoape.\" (Ben Hur - Lewis Wallace) Tot cu pildele îți faci veacul. Frumos. O seară plăcută.

Trei poeme dedicate invrednicitului meu frate sfatuitor intru iubirea Divina - Liviu Florian Jianu:


Poema Luminii


Santem pure ipostaze
a luminilor din raze
date sfesnicelor trupuri
rasarite din pamanturi.


Cuvant visat


Cuvant visat
muchie din Ararat
sapa-n lumini
adanci fantani.
Focul de-nceputuri
e intre vazduhuri.


In Bserica Cuvant


Sant chemat in muntele Tabor
ingenunchi pe stele de zapada,
las in plangeri trupul lumilor
si ma dau Cristosului ofranda.


Nu am gand, nici semne de pamant
sufletul e firava lumina,
in biserica - Cuvant
iubirea mea se-nchina.

(Din volumul \" Sfera rostirii,
editura \" Spirit romanesc \", 2002 ).


Si, pentru cititori:

Candva, noi doi am fost ingemanati
dintr-o radacina spirituala a Liceului
\" Petrache Triscu \" din capitala Banilor Olteni.
Acolo ne-am spiritualizat trairile...
Astazi, ne reintalnim cautand Calea Luminii si
a Adevarului.
Poate ca, suntem prea impatimiti aparandu-ne zborurile
poetice, poate ca pacatuim exprimandu-ne altfel decat
s-ar cuveni.
Poate ca, in felul nostru il iubim pe Dumnezeu.
Dar, credeti-ne, il Iubim pentru noi si pentru voi.
Ascultatima: Liviu mi-a dat o mare lectie crestina !
Nu mi-a afectat evolutia si valoarea literara, dar
mi-a cutremurat sufletul.
Pentru aceasta, il voi iubi tot restul vietii.
Dincolo de filozofia metafizica, exista Marea Iubire,
Penitenta si Cainta pe care Liviu Florian Jianu le-a
inteles si patruns mai bine decat mine.
Te iubesc, frate drag.
Iar daca te-am suparat, iarta-ma.
Pace tie.
Cu imbratisari fratesti, N.N.Negulescu.

Uite ce frumos stiu unii sa faca un portret al femeii, se vede sufletul poetic. Venind de la niste explicite care erau la fierbinti si poposind aici, am simtit o resuscitare a simturilor

Dragă Liviu, reușești să-i impresionezi pe mulți cu acest portret de femeie. Dar eu aș dori-o pe această femeie de la țară spălată pe picioare, curată. Femeile de la țară se spală înainte să meargă la biserică, se \"primenesc\".
Femeile de la țară au bun-simț.
Ca să fie veridică, spal-o tu, cel puțin, pe picioare, Liviu! Te rog!

Stimate Domnule Negulescu N. Nicolae,
Astazi, luni, v-am citit mesajul si eu am fost cel cutremurat. Atat de poeziile domniei voastre, cat si de cuvintele pline de sensibilitate si sinceritate care au venit de la domnia voastra. Pe langa domnia voastra,si creatiile domniei voastre, eu sunt un pacatos nemernic, iar poeziile mele scrasnesc ca niste roti de fier ruginite spre un Dumnezeu pe care de atatea ori l-am tradat. Dar cuvintele pe care vi le-am adresat, cu exceptia celor rele, rautacioase, pentru care eu sunt care va cere cu umilinta iertare, nu sunt ale mele: sunt ale Sfantului Vasile cel Mare,sunt ale Sfantului Ioan Gura de Aur, sunt ale unui prooroc al Sfintelor Scripturi. Daca - asa cum afirmati - ati primit o mare lectie crestina, atunci sa stiti ca nu de la mine, cel plin de rautate si pacate, ati primit-o, ci Ei v-au impartasit-o. Eu incerc sa va iubesc, stimate domnule Negulescu, si am facut-o cu fiecare mesaj prost pe care vi l-am trimis, dandu-mi seama dupa fiecare mesaj ce scriitor prost sunt, si ce poet prost sunt, nu numai intru cele ale Domnului, ci si in cele ale oamenilor, si ce tocite sunt antenele sensibilitatii mele. Eu sunt cel care va rog sa ma iertati. Pace sufletelor noastre, ale tuturor. Va citesc cu pietate, eu, care stiu atat de putin sa comentez poeme, si parca citesc prin inele de arbori varstele rugaciunii si ale credintei. Cu dragoste,

Draga Tudor, asa este, femeile de la tara au mult bun simt, si toate sunt asa cum spui tu. Dar veridica, femeia mea este foarte veridica, cu ochii mei am vazut-o in biserica, si chiar, privind-o cum se inchina in fata icoanei Sfintei Paraschiva, mi-am adus aminte de cuvintele lui Petre Tutea: intre o femeie murdara pe picioare care se inchina Maicii Domnului si un laureat al premiului Nobel ateu, femeia e o sfanta, iar laureatul este un dihor... Cam asa este citatul. Ca preotul, vazand-o, sa o ia in brate, si sa vina apoi sa imi spuna: o vedeti? vine tocmai de la Daneti, aici, la Sfanta Paraschiva... Batrani ca acestia aproape nu mai exista! Ea, saraca, il tot ruga pe preot pentru o pomenire, si preotul ii spunea ca o va face, dar ea nu avea bani, si era necajita ca preotul va pomeni pe cineva pentru ea fara plata. Si acum mi-am adus sminte de parintele Cleopa, care lupta cu alte femei sa le convinga ca pomenirea ajunge la cer chiar daca nu este platita. Toate s-au petrecut atat de repede, incat am avut timp numai sa imi amintesc, nu sa si reactionez pe moment. Dar as spala-o cu drag pe picioare pe acea femeie, pentru ca credinta ei este atat de aproape de sfinti, si atat de departe de farisei, ca mine.

\"Domnul Hristos ne-a dat și El pildă în ce privește cinstirea de oameni. Am spus parcă ieri seara cuvântul că Mântuitorul nostru este Dumnezeu care spală picioarele omului. Ce înseamnă aceasta? Că îl iubește pe om și îl cinstește pe om. E cinstitor de oameni. Și e firesc să fie cinstitor de oameni Dumnezeu dacă a primit să Se unească cu omul. Și aceasta s-a întâmplat la Cina cea de Taină când Domnul Hristos a spălat picioarele ucenicilor și după ce a spălat picioarele ucenicilor s-a așezat din nou la masă și a zis așa: \"Voi Mă numiți pe Mine Învățătorul și Domnul și bine ziceți căci sunt. Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul v-am spălat vouă picioarele voastre și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora\" (Ioan 13, 13-14). Nu a rămas în rânduiala Bisericii noastre spălarea picioarelor ca fapt în sine, dar duhovnicește neapărat trebuie să se întâmple. Ce înseamnă să speli picioarele cuiva? Înseamnă să te pleci înaintea lui, să te smerești înaintea lui pe de o parte, deci să-l cinstești, să-l cinstești mai presus de ceea ce ești tu însuți. Și mai înseamnă ceva: să-l cureți. De obicei oamenii sunt înclinați să scoată în evidență răutățile celor din jurul lor, răutățile aproapelui, ori Domnul Hristos ne învață să ne spălăm unii pe alții. Aceasta înseamnă că trebuie să înlăturăm necurățiile și desigur că o minte curată, o minte bună în general, nu scormonește în gunoaie, ci înlătură și spală, curățește. Așa că duhovnicește neapărat trebuie să avem în vedere porunca Mântuitorului de a ne curăți unii pe alții, de a ne smeri unii în fața altora ca să-i cinstim pe oameni.\"

Multumesc, Snowdon King, pentru atat de frumoasele cuvinte nemeritate de mine.

Liviu, rogu-te, dă-mi adresa bătrînei, să trec și să-i las niște săpunuri, detergenți, un prosop, o pereche de ciorapi și una de pantofi.
Să nu mai intre murdară în casa Domnului, cum ar zice un fariseu de profesie...
Cunosc Danețiul. Sînt mulți oameni de ispravă acolo, dar și multe pramatii, bețivani și bătăuși. Ca peste tot, de altfel...
Nu înțeleg de ce mi-ai dat același răspuns și în subsolul unui text de-al meu. Răspunsul aici era suficient.