Intoarcere

Sunt tristă în seara asta am sufletul greu, a alunecat obosit la picioare strivit de greutatea gândurilor și faptelor; să pășesc? să calc? să strivesc? În astfel de momente pun beethoven purificare de suflet: plouă cu lună iau sufletul în mâini mă ridic deasupra meschinăriilor, sărut rănile adânci precum găurile negre și-l prefac într-o bila albastră. Toată făptura-mi se ușurează de materie vibrând ca o orgă profundă. Ridic mâinile a rugă, poleiala lunii mângâie palmele, picuri alunecă pe umeri și spate o mângâiere mătăsoasă, spălâdu-mă, făcând ca trupul meu să dispară treptat, bucată cu bucată în feeria de matase aurie... O pală de vânt trece aducând parfumul jilav al luminii vieții cu fiecare celulă din trupul meu frânt. Mă rog pentru iertare și îndurare pe alte gânduri și fapte.