Doar secunda conteaza

Mașina pornește, gonește, gonește peste tăcerea câmpiei roțile șoptesc zgomotul lor să nu tulbure imensitatea cerului și mai ales a întunericului. Ești lângâ mine ții în mâini atâția cai! Potrivit de înalt spate puternic arcuit splendid spre șoldurile înguste; totul în tine exprimă bărbăția un fel de apollon... ochi mari priviri de pădure ce se cer sărutate, tâmple cu flori argintii. Toată ființa ta exprimă cântec, de dor de dragoste ce mă transformă în abur și vis Trăiesc clipa prezentă având în față cea mai minunată cale cu capătul în piscul fericirii. Întind mâna să-l ating dar drumul lui este atât de lung... legat de un măr cu funii de oțel surghiunită să văd cărarea, să zăresc piscul fără a avea voie să rup frânghiile. Timpul se încolăcește în jurul meu ce șterge mari pasiuni; la capătul drumului meu ce este oare? Așteapta-mă la răscruce de drumuri nu mă-ntreba de unde vin nici unde mă duc, poate n-aș ști să-ți răspund și nici nu ai crede că plec într-acolo unde nu voi ajunge niciodată. Iubește-mă mult în secunda aceasta dar nu mă-ntreba de ce te iubesc și mai ales nu mă-ntreba cât te voi iubi.