Nicolae Diaconescu

Dragă Miruna,
Focul lui Sumiedru e o sărbătoare pe care o așteptam cu mare bucurie cînd eream copil.N-a dispărut nici azi,lumea se adună ca altă dată de Sfîntul Dumitru, s-a schimbat doar decorul.Deasupra poienii este acum o linie de înaltă tensiune de 400 kilovolți și seara pe o vreme umedă ca azi se văd fluorescențe luminoase și se aud zgomote permanente,fenomene cunoscute sub numele de \"descărcarea Corona\".Lumea aceea cu parfum arhaic mai trăiește doar în amintirea mea și nea Mitică a avut parte de cel mai frumos foc și cînd a părăsit această lume.Și nici n-a fost singur cînd a plecat....Pentru a nu încheia pe o notă tristă,promit,sper să mă țin și de cuvînt,mîine,dau drumul unei povestiri ce ar putea să-ți stîrnească un zîmbet în colțul gurii.
Pe mîine
Nicu al Popii

Dragă Elia,
Totul contează! Sunt puțini oamenii care au forța psihică să continue chiar dacă li se picură otravă în fiecare zi,\"nu e nimic de capul vostru\"...Eu am întîlnit un astfel de om,puternic,poate vreodată am să \"transcriu\" discuția cu el.Mă bucură și citirea din umbră.Ideile mele par, sau chiar sunt, desuete.Ce să fac dacă eu cred că basarabenii sunt romăni și va veni o vreme cînd vom fi iar împreună?Mama,țărancă din Muscel,îmi spunea cu mulți ani în urmă,seara,cînd ascultam știrile la un aparat de radio avînd ca antenă o sîrmă din cupru legată în vîrful nucului din obor\"Ai să vezi Nicule,eu poate n-o să apuc,așa cum s-a unit Vietnamul,o să vină timpul să se unească și Germania,apoi ne unim și noi.Ai să vezi!\"Mama nu mai este dar una din profeții s-a împlinit.Oare s-o împlini și a doua?

Dragă Lory,
Mai demult am citit poezia ta vizavi de carte.Sprințară la minte,pontoasă,așa ești tu, o floare rară. Iar dacă această floare îmi dă de veste că există, citindu-mă,nu pot decît să mă bucur chiar dacă uneori nu agreez tot ceea ce scrie.
Acum plec la țară, am întîrziat nespus...

Dragă Sandra,

Este viu comentariul tău,uman,inteligent,receptiv.Ideile trăiesc atît cît este nevoie de ele, iar moartea lor nu aduce nimic dramatic.De aceea ele pot să și revină.Acum plec la țară unde totul are o altă dimensiune...(fără calculator).

După ce am citit textul(captivantă \"lecție\" ),îmi zic,hai să văd cum a pus Popa în practică învățătura ecleziastului.Caut ce caut și mă tentează \"Clipa\" poezie de Alin Pop.Să trăim clipa,mîine s-ar putea să nu mai avem cînd!.Cine naiba a spus asta?M-ai inhibat,am uitat că vrei fără citate.Cum terminai....poezia , am început să mă scarpin în cap și mi-am zis ca nea Ghiță Lăutaru,pădurar vestit prin părțile noastre:\"omu\' d\'aia e Om, să le încerce pe toate în frica lu\' Dumnezeu\".

Trebuie să recunosc,ai har.Restul nu contează.Prima parte mi-a plăcut,a doua m-a dezamăgit,iar după partea a treia îți scriu.Vezi,d\'aia nu m-am făcut popă deși tata și-a dorit foarte mult asta.Nu-mi plăcea să merg cu patrafirul la morți.Poate dacă-l ascultam.... luam locul lu\' Popa Ciocan..
Nicu al Popii

M-a atras titlul.Cred că s-a strecurat o mică greșeală:\"Fii fericit,copii sâ-ți trăiască\",.Și comentariile îmi plac.Mă simt solidar cu voi.Luni 23 mai 2005 s-a sărbătorit printr-o expoziție \"130 de ani de la înființarea Liceului de Arhitectură\" din București.Am fost invitat să țin o conferință și chiar despre asta am vorbit ,despre creatorii și profesorii care s-au sacrificat pentru binele altora,despre românii cu inima mare.Chiar și azi există astfel de oameni.Un fost director al liceului povestea despre un învățător din Vulturești Argeș care a cumpărat copiilor din bani proprii creioane colorate,culori,pensule,pânze și i-a învățat pe copii să viseze.A câștigat premii în toată lumea...a eșuat însă pe plan familial,social..L-am cunoscut pe acest învățător.Am făcut această intervenție pentru că m-au sensibilizat versurile lui Valeriu Cercel precum și comentariul lui Dumitru Florin Constantin.Vă îmbrățișez pe amândoi.
Nicu al Popii

Dragă Nichita,
Scurt și la obiect.M-am bucurat pentru ce mi-ai făcut,dar să nu-ți închipui că de-acum o să calc altfel!Așa făcea un profesor \"ilustru\", care, după ce a ajuns decan, nu mai vedea pe unde merge, d-apoi să mai răspundă la salut.
Bucuria mea nu acoperă toată plaja \"Din negura Infernului Unde mă zbat\".Acolo sunt la minus cinci sute!Prin hotărîrea Ta am atins cota minus patru sute.Și totul se datorează unor dosare X,fiecare mai gros decît un volum de \"Istoria Literaturii \" al lui Călinescu.Deși pentru mine problema de-acolo este de a rășpunde corect la întrebarea doi ori doi face patru sau cinci,Ei,se străduiesc să adune probe pentru a demonstra că indubitabil, doi ori doi este egal cu cinci.Tu ce crezi?
Cu prietenie
Nicu al Popii

Nu sunt eu ăla pudic,dar ieri după ce am citit un text despre acel loc \"sacru\" unde se naște viața,am fost foarte contrariat,nu atăt de text cât de laudele primite de autoare.Am ajuns la concluzia, după o îndelungă interogație,că din nefericire pentru persoana în cauză,acel organ a fost extirpat medical,iar golul rămas poate fi umplut și cu brandy, cum spune ea.În concluzie am scris un text\"N-am rafinament, n-am simț poetic, n-am nimic\" dar a rămas pentru mine,că ști cum e,deși n-ai organul te doare acel loc.Ai piciorul amputat și te dor degetele.În poezia ta e și ironie și sarcasm dar nu cred într-o inflație de organe expuse pe tarabă, e doar o modă.M-ar interesa să aflu,parodia ta a fost o reacție la textul apărut ieri pe site?

Ionela van Rees,
Nică al nostru place la toată lumea..mie îmi place mai ales Ivan Turbincă.În sat lumea mă știa de Nicu al Popii iar maica mă răsfăța \"Nicuță\".Onorantă asociere,însă eu nu posed acel limbaj genial al lui Nică imbunătățit poate și de Eminescu.Îmi place particola nobiliară \"van\" sau \"von\" și rezonanța engleză a numelui tău.Dacă ai disponibilitate citește \"Afrodita\" și \"Jianca\"..Te mai aștept.
Nicu al Popii

Ina,mă bucur pentru apreciere.Ai dreptate\"naufragiul\" distonează cu atmosfera din povestire.M-aș bucura și mai mult dacă ai citi și alte texte.Inițial am vrut să-ți spun care, apoi m-am răsgîndit.Te mai aștept.
Nicu al Popii

Cine suntem..Ne punem toți aceiași întrebare,De unde venim, încotro mergem..Socrate, Heideger sau Blaga, Răspuns-au doar pe jumătate.Și Biblia ne spune cam la fel Că din pămînt venim și ne întoarcem,Că sub veșmînt purtăm o floare din țărînă Iar spiritul e-o aură pe cap Și cînd ne-ntoarcem iarăși în pămînt Spiritul e-mbrățișat de-o rază Ce tot călătorește printre stele O zi, o lună sau poate ani lumină Pînă iar se-ntrupează-n Floare...Veșmînt de lut Ce-nchide\"zîmbete,dureri și lacrimi\"