Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Ce greu mi-e

1 min lectură·
Mediu
25.12.2005 Ce greu mi-e Să recunosc ... Sunt ignorant, primitiv, îngălat...., nu știu o mulțime de cuvinte, cred în cultul morților, în sânziene, în moși. Carnea n-o mănânc de ani de zile! Îmi plac migdalele, piersicile și dovleacul copt deși, uneori, i-aș mânca de vii pe semenii mei, sunt un canibal atunci ! Mă tăvălesc prin iarbă, pe spicele de grâu, îmbrățișez lanurile de porumb, mângâi strugurii și nu mă pot desprinde din lumea pădurilor ... Eu însumi mă disprețuiesc că sunt așa ! În loc să merg la Berlin, am preferat să ajung pe valea Ilalei la pădurea de salcâmi în floare. Nimic nu mă încânta mai mult decât zumzetul sutelor de mii de escadrile care strângeau nectarul pentru mine. Ce \"retardați\" erau dacii ... iar eu sunt încă viu în universul lor !
043.878
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
135
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Nicolae Diaconescu. “Ce greu mi-e.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-diaconescu/proza/162510/ce-greu-mi-e

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@chereches-mariaCMChereches Maria
Placut. E intotdeauna greu sa fii \'altfel\', dar ce frumos ai spus-o.

Maria
0
EIenache ion
Asta-i expresia omului in viata cotidiana, pierdut intre bine si rau, intre viata si moarte. Nicule, ti-am mai spus, cu toate ca nu am mai vorbit de mult, esti mare, iar aceasta sinteza cuprinde ceea ce omul ar trebui sa dovedeasca o viata intreaga.
0
@roxana-soneaRSRoxana Sonea
Si toti va apreciem ca sunteti asa. Ma bucur sa va regasesc, domnule Diaconescu.
0
@ben-amiBABen Ami
Numai mie mi-e usor sa spun ca sfarsitul ma supara. Si ma supara rau! Si chiar daca nu stiu de ce (am asa o impresie) o sa-mi spuna ceilalti!
0