Proză
Ce greu mi-e
1 min lectură·
Mediu
25.12.2005
Ce greu mi-e
Să recunosc ...
Sunt ignorant, primitiv, îngălat...., nu știu o mulțime de cuvinte, cred în cultul morților, în sânziene, în moși.
Carnea n-o mănânc de ani de zile! Îmi plac migdalele, piersicile și dovleacul copt deși, uneori, i-aș mânca de vii pe semenii mei, sunt un canibal atunci !
Mă tăvălesc prin iarbă, pe spicele de grâu, îmbrățișez lanurile de porumb, mângâi strugurii și nu mă pot desprinde din lumea pădurilor ...
Eu însumi mă disprețuiesc că sunt așa ! În loc să merg la Berlin, am preferat să ajung pe valea Ilalei la pădurea de salcâmi în floare. Nimic nu mă încânta mai mult decât zumzetul sutelor de mii de escadrile care strângeau nectarul pentru mine.
Ce \"retardați\" erau dacii ... iar eu sunt încă viu în universul lor !
043.895
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Diaconescu
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Diaconescu. “Ce greu mi-e.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-diaconescu/proza/162510/ce-greu-mi-eComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EI
Asta-i expresia omului in viata cotidiana, pierdut intre bine si rau, intre viata si moarte. Nicule, ti-am mai spus, cu toate ca nu am mai vorbit de mult, esti mare, iar aceasta sinteza cuprinde ceea ce omul ar trebui sa dovedeasca o viata intreaga.
0
Si toti va apreciem ca sunteti asa. Ma bucur sa va regasesc, domnule Diaconescu.
0

Maria