Poezie
Prințesa ținuturilor cețoase
1 min lectură·
Mediu
29.11.2010
Prințesa ținuturilor cețoase
Într-un colț de țară cu ruine antice
Unde muntele se întâlnește cu apa
Au apărut dintr-o negură
Ochi mari, ca lumina unei zile de vară
Dacă mă vei însoți pe drumul de întoarcere
Mi-a zâmbit ea ca o gheișă
Am să-ți dezvălui o taină
Necunoscută muritorilor
Sângele a început să-mi zvâcnească
Oare aș fi putut s-o refuz?
Cum credeam că-i de ajuns să- ntind mâna
Pentru-a culege fructul
Mi-am aplecat capul s-o sărut
Și-atunci mi s-a părut că e mai departe
Decât piscul ce îl zăream în asfințit
Fată învăluită în mantia misterelor
Ce vrei de la un biet pribeag?
Am venit să-ți dezvălui adevărul adevărurilor
Vei fi mai dependent de iubirea mea
Decât copilul abia născut de mama lui
În aura ta vreau să pătrund
De reușesc
Menirea mea a fost îndeplinită
De nu...o să dispar la orizont
Nimeni nu va lăcrima pentru mine
Ești singurul, posibilul meu salvator
Acuma vrei să călătorim prin împărăția mea?
003.517
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Diaconescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Diaconescu. “Prințesa ținuturilor cețoase.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-diaconescu/poezie/13977971/printesa-tinuturilor-cetoaseComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.