Amurg

Amurg Înainta cu mișcări de balerină ocolind nămeții de zăpadă pe o stradă lăturalnică din centrul Bucurștiului Emana atâta grație, feminătate! Aș fi îmbrățișat-o deși o vedeam pentru prima dată Venise într-o ținută primăvăratică! S-a scuzat că pe un ger așa năprasnic nu poate sta prea mult cu mine Îl reprezenta pe tatăl său la acea întâlnire Mă întrebam am s-o mai văd vreodată? În nici două luni am întâlnit-o iar în teatrul unde mama ei fusese o glorie Toată protipendada culturală era prezentă Mă strecuram prin mulțime și-aveam ochi doar pentru ea surâdea, era amabilă cu toată lumea. În definitiv se lansa cartea despre viața mamei sale trecută în neființă pe scena teatrului. Draga mea balerină! Iradia forță, încredere deși părea puțin tristă După ce a părăsit-o și tatăl său în lumea astrelor m-a invitat într-o zi la taclale Nervoasă mângâia un pisoi “e singurul meu prieten! Toți în care am avut încredere m-au trădat”. Era la fel de plăcută, caldă Aș fi vrut s-o mângâi s-o încurajez Am rămas țeapăn ca un băț! I-am promis că am s-o invit la un concert de muzică clasică susținut de fiica mea Din păcate nu s-a ivit prilejul! Au trecut mai multe luni, poate chiar ani Ne-am revăzut iarăși Era mult mai protocolară Părea puțin buhăită Părul nu mai avea strălucirea de altădată și în miezul zilei se folosea de lumina becului toate ferestrele aveau draperiile trase era înconjurată de șapte pisici certa pe una cățărată pe televizor pe alta care mieuna jalnic probabil cerându-se afară A dus-o la o ladă cu nisip mirosea a pisică, a stătut și pretutindeni erau fire de păr am vrut s-o eliberez din propia închisoare s-o readuc la viață, la lumină mi-a spus că nu poate părăsi casa să nu i-o fure hoții!