"A fi, a nu fi ?"
I Sub plopul cărui frunză Cu drag imi șușotește Când toată lumea-mi pare Un insipid furnal, În pieptu-mi cu cadența Sublimul încolțește Cât spatele dosește Al lumii infernal. Telurice
NBNicolae BurlacuSe pare...
Se pare cum că Cerul Ar fi voit cândva, Și nouă adevărul Din milă a ni-l da, Și fericiți din fire, Am zămislit și noi, Născuți într-o gândire Spălată de gunoi. Însă mai mult uitasem, Ce
NBNicolae BurlacuCugetări cu aripi multe
1. Cugetări cu aripi multe, .........................unde vin și unde plec ? Cine stă ca să asculte, .........................ceia ce nu înțeleg ? Au a sorții grea
NBNicolae BurlacuTu nu uita iubito...
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita, De vei putea, de vei putea, de vei putea, Acel cuvânt ce-a fost șoptit poate pripit, Dar fără rost nicicum n-a fost, nicicum n-a fost. Tu nu uita, tu nu
NBNicolae BurlacuDepărtări
Înspre câmpul cel cu grâne, Spic de foc pe lan întins, Mai arunc câte-o privire Căutându-le 'nadins, Zile păsări călătoare, Petrecându-le în larg, Au răpit în ciocuri pânza Scorojitului
NBNicolae BurlacuS-a trecut
S-a trecut supărarea, S-a trecut și amor, Se trecură cu toate, Se trecură ușor ! Am pierdut ochii negri, Ochișorii fierbinți, Ce n-au fost niciodată, Ce nu fură cuminți. Am pierdut buze
NBNicolae BurlacuCuibul
Pe un ram se-nalță casa, Cuibul păsării din cer, Dar să nu strivești, copile, Frunza pomului de măr ! Brațul căruia îl poartă Adevărul neștirbit, Ce ținuse peste veacuri Fructul legii, cel
NBNicolae BurlacuAș vrea
Aș vrea poatecă lumea Să semene c-un dor, Un dor fără de margini În viața tuturor ! Iar tu de el pătrunsă Pe tine să te cați În ochii mei de gheață, Cei neînduplecați.
NBNicolae BurlacuDe un car de vreme
De un car de vreme-ncoace, Nu mai știi ce să mai faci ? Căci o lume 'ntregă-ți zace Pe grumazu-ți în colaci ? Și atunci ai vrea ca toate Să se schimbe într-un an, Căci o viață sigur poate Fi
NBNicolae BurlacuUn glob e lumea - de cristal
Un glob e lumea – de cristal, Mânat amonte și-n aval. Un vis e lumea, fară chip, O carte scrisă pe nisip, Dar cântecul din lume plin Nu-i fără suflet și hain, Dar cântecul din lume plin Nu
NBNicolae BurlacuInspirație
Ca într-o poveste spusă de demult, Ce repovestită place tot mai mult, Ca într-o poveste îți apare ea, Cu priviri de gheață și cu chip de nea ... Și din tânguirea stinsului cuvânt Ea trezește
NBNicolae BurlacuCântec
E seară de acum Și stelele în drum De roiuri se aprind, pe rând. În case ard lumini, În noaptea dinspre măini Și vine somnul lin, divin. Adormi copile mic, Vei crește tu voinic Și
NBNicolae BurlacuDurerile vieții
Durerile vieții se trec și se-adună, Tu treci, tu treci, tu treci Printre ele ! Te duci, te duci, te duci mai departe. Nu știi, nu știi, nu știi Ce te-așteaptă pe mâine, Dar vine, iar vine și
NBNicolae BurlacuMama
Mama e cuvântul ce-nseamnă viață E izvorul de alinare, E cărarea de îndrumare, E a sufletului vindecare, Mama e cuvântul ce-nsemană viață. Mama e un glas în tăcere ascuns, E o șoaptă și-un
NBNicolae BurlacuCopac cu crengile uscate
Întunericul se lasă, Și sub umbra unui nor Palele de ploia deasă Cad pe casa tuturor. Doar copac uscat de veacuri Care-și mișcă ramu-n vânt, Pe străbune vechi meleaguri, Nu dosește un
NBNicolae BurlacuPloaia
Ades îmi pare cum că cerul A fost și el cândva rănit, Și astfel plânge cu durere, A plâns demult, a plâns sleit. Fărădelegea omenirii Rănise mult, rănise greu, Până și huma și țărâna Pe
NBNicolae BurlacuDoi ochi albaștri am iubit
Doi ochi albaștri am iubit, Atât de mult îndrăgostit, Dar am uitat răpit de ei, Dacă au fost chiar ochii tăi ? Dacă au fost chiar ochii tăi ? Acum îi caut tot mai mult, Căci mi-au plăcut
NBNicolae BurlacuDe tot mai mult
De tot mai mult toți anii trec, Ei vin și trec să le petrec, Astfel se stinge viața mea, Cum pleacă ei se duce ea... Însă mai mult aștept și-aștept, O dragoste în al meu piept, Tot mult
NBNicolae BurlacuA plecat cândva în lume
A plecat cândva în lume, Și-a uitat de casa sa, Ca să-și caute norocul, Să-și găsească steaua sa... Dar strivit de raza blândă, A celestului cuvânt, A uitat de adevărul Ce guvernă pe
NBNicolae BurlacuSpre ce e sfânt
Spre ce e sfânt râvnesc demult, Cu tainică pornire, Dar dintru potrivire Pe alții îi ascult. Să-mi zică oare cineva, De ce întregul univers, Parcă ar fi ceva dispers, Să-mi spună careva
NBNicolae BurlacuCopacul cel bătrân
Din freamătul de frunze Desprind iar un suspin, Pe care îl îngână Copacul cel bătrân, Cât vânturile nopții Îl clatină încet, Din frunza-i se desprinde Cuvântul de profet. Și-n liniște
NBNicolae Burlacu