Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Ades îmi pare cum că cerul
A fost și el cândva rănit,
Și astfel plânge cu durere,
A plâns demult, a plâns sleit.
Fărădelegea omenirii
Rănise mult, rănise greu,
Până și huma și țărâna
Pe care stă piciorul tău.
Dar astăzi fapta nu se-ndreaptă
Spre adevăr și gândul bun,
Și-astfel se stinge omenirea
În jocu-i mizer și nebun.
Dispar moravuri, idealuri,
Se lasă 'ncet o umbră grea
Peste gîndirea sănătoasă,
Ce să-nțeleagă nu mai vrea.
Dispar cuvintele de veacuri
Ce adevărul l-au vestit,
Și-astfel de ce n-ar plânge cerul,
Fiind atât de grav rănit ?
00932
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Burlacu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Burlacu. “Ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-burlacu/poezie/14135113/ploaiaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.