Poezie
Copac cu crengile uscate
1 min lectură·
Mediu
Întunericul se lasă,
Și sub umbra unui nor
Palele de ploia deasă
Cad pe casa tuturor.
Doar copac uscat de veacuri
Care-și mișcă ramu-n vânt,
Pe străbune vechi meleaguri,
Nu dosește un mormânt.
Are-n clisă rădăcina
Putrezită de demult,
Însă creanga ca o mână
Și-o întinde tot mai mult.
Mistuit de-o neagră zare,
Bântuit de-un negru dor,
Singuratic stă în calea
Tinereților ce zbor...
De copacul care-n lături,
Tinde brațul său uscat,
Am să vin să fiu alături,
Solitar și nemișcat.
00952
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Burlacu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Burlacu. “Copac cu crengile uscate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-burlacu/poezie/14135118/copac-cu-crengile-uscateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.