nicolae bunduri

Am stat în cameră cu tine
Și m-am simțit destul de bine;
Îmi vine-n minte-un gând proclet:
Ce bine că nu ești poet!
(Dan Norea)

Au fost doi într-o odaie,
Doi amici, doi hulubași,
Și-au făcut chiar și-o trăsnaie;
Dar nici vorbă de urmași...
Ion Cuzuioc

N-am fost gay și nici "pălmași"
Dar le spun la curioși:
De-om avea cumva, urmași...
Sigur vor ieși bărboși!

Am stat în cameră, ce-i drept,
Cu tine, un băiat deștept
Și-mi vine-n minte-un gând pripit:
Ce bine că...n-ai sforăit!

Văzând la câți ani mor poeții,
Mai toți la vârsta tinereții,
Eu la părerea mea rămân:
Ori nu-s poet, ori prea bătrân!
N. Bunduri

Honny soit qui mal y pebse

Din scurta-ți caracterizare
Ce-n pagină văd c-ai postat,
Ce-ai spus în versul patru-mi pare
Că e perfect adevărat.
Tataia

De-acei poeți, ce tineri mor,
Vă spun, la bătrânețe grea:
Eu nu trăiesc pe seama lor
Dar unii...mor de grija mea!

...mersi.

se poate elimina dublarea conjuncției "și"

Li-i una vorba, alta fapta
Și ne mențin în sărăcie,
Că fac politică de dreapta
Cu foarte multă stângăcie.

dar mi-e greu să dau o replică pe măsură. Ca atare mă mulțumesc s-o citesc de două ori. Nu pentru a o înțelege ci...fiindcă îmi place.

Dacă privim activitatea noastră doar în scopuri lucrative, propunerea lui Gârda nu folosește nimănui. Dar, prin natura noastră, suntem niște copii bătrâni, adică ne place să ne mai și jucăm. Un astfel de joc putem să-l luăm, pur și simplu, ca divertisment. Asta nu înseamnă că nu ar avea și un substrat din care s-ar putea trage anumite concluzii. Sau să capete aspectul de "comă indusă" pentru a nu opera "pe viu". Părerea mea. Aștept provincia.

La mulți ani!

pe undeva în textul meu, a se citi "arbitrii" în loc de "arbitri"-- mulțumesc și scuze. La propunerea lui Gârda...aferim!

Dacă aș evalua ( deși nu mi-o cere nimeni și cred că nici nu am acest drept) textul de mai sus, aș spune că este o oglindă perfectă a omului Cornel Rodean. Și poate, în aceeași măsură, a epigramistului. Observați meticulozitatea, rigoarea cu care Domnia Sa tratează fenomenul numit EPIGRAMÃ, făcând o paralelă cu poziția lui la o catedră universitară dar nu una oarecare ci ...militară, de unde a și ieșit la pensie. Sau a intrat. Nu știu cum e mai corect. De aici rezultă și izul cazon al textului, cu ingrediente riguros măsurate și bine proporționate. În C.Ș.R. nu veți vedea niciodată un boem care lasă treburile să curgă în voia sorții. Nu. El le controlează minuțios. Nu intenționez să merg mai departe cu caracterizarea mai vechiului meu prieten ci, cu cele spuse de el. M-a distrat la un moment dat o afirmație-truism demnă de regele fotbalului românesc. Citez ":Indiferent de cadrul în care se analizează o epigramă (într-o redacție a unei publicații, într-un colectiv de realizare a unei cărți ș.a.m.d.), consider că aceasta, pentru a vedea lumina tiparului trebuie să fie cel puțin publicabilă." Îcheiat citatul. Respectiv, ca să nu fie rău trebuie să fie bine. Deci, ca să se publice, trebuie să fie publicabilă. Normal. Așa zic și eu. Nu voi repeta metafora cu șublerul sau micrometrul cu care, evident, nu sunt de acord. Nu voi fi adeptul arbitrării după un sistem tip grilă. Dar nici „după ureche”. Cu riscul de a mă contrazice singur, din cele spuse de Cornel aș extrage o bună parte pe care aș împleti-o cu puțină fantezie de boem, cu puțin parfum de București, să zicem. Greu, foarte greu să găsești un juriu perfect. Mai exact, imposibil. Fără să intru în amănunte de jurizare, aș proceda, cum de altfel o fac destui confrați la ora actuală. Cred că prima operație pe care ar trebui s-o facă (și repet, mulți o fac) ar fi o prejurizare în care să se taie „în carne vie”. Trebuie să se elimine fără drept de contestație catrenele fără poantă și (sau) prozodie corectă. Un organizator bun este și un epigramist bun. Cu una sau două excepții în care organizatorul doar cochetează cu epigrama dar este un pasionat cititor de poante. Deci, în urma unei preselecții de epurare, să ajungă la arbitri doar lucrările sensibil apropiate valoric. Mai departe, modul de jurizare să și-l adopte fiecare în parte. Cu inima, cu mintea, cu șublerul, cu ce vrea el dar s-o facă bine. Eu cred că la noi epigramiștii, nu e greu să seleționezi epigramele ci...arbitri. Se știu destule cazuri în care s-a mers pe reciprocitate, pe „nemeșag”, pe „obligații”, pe încurajări nejustificate ale unor începători fără orizont sau chiar pentru plătirea unor polițe. Știu cazuri (recunoscute de „făptași”) în care diplomele au fost completate înainte de a ajunge materialul la arbitri. Cu ani în urmă, datorită sau din cauza cenzurii comuniste, era doar un arbitru: M.Trifu sau cu mici excepțtt încă unul sau maxim doi. Nu spun că erau perfecți, nici vorbă, deoarece subiectivismul nu ține cont de eră dar în bună măsură se reușea o triere cât, de cât apropiată de adevăr. Aici mai e un aspect. Atunci arbitri nu erau plătiți ca de altfel nici premianții. O fi fost mai bine, o fi fost mai rău? Greu de spus. Personal cred că da. Dar nu pot da rețete și nici arbitri. Cam atât.
p.s. Felicitări Cornel pentru ținuta academică a pledoariei tale.

dar în situația asta folosește aceeași grafie de la comentarii și în pagină, adică..."bl(e)aga..." Sincer, eu nu m-am gândit la Blaga când (cacofonie intenționată) am citit "bleaga" Dacă sunt singurul care nu s-a prins...e OK.

Încearcă să elimini cacofonia "...bleaga, calfa..."

De la Prut și pân'la Bega,
Toți sunt alfa...și omega.

N-am idee dacă haiku-ul trebuie să fie "dotat" cu umor. Cred totuși că cele trei au poantă mai mult decât prevede legea. Sunt haioase, inteligente și cu "caricatură imaginară". Nu știu dacă le înțelegi?! Sau vrei să ți le explic?

Cred că aveți cea mai bună "productivitate" pe cap de cuc, valoarea voastră nu numai că e ridicată ci și diversificată comparativ cu alte cenacluri. Aveți oameni valoroși atât din garda veche cât și din noul val. Dați-i tot așa. Bravo. Când ne vom întâlni să ai și pentru mine un exemplar n.bun

Au plecat epigramiști și s-au întors...

Toți, cu armele în teacă,
Spre Mizil s-au îndreptat
Însă nu pot spune, dacă...
S-au întors cum au plecat.
n.bun

Am vrut să merg și eu la Mizil

Înspre Mizil – ca și-un recul
Un viscol mi-a închis cărarea-
De parcă n-ar fi fost destul
... cu jurizarea !

Bine te-am regăsit și sunt bucuros să constat că generația noastră ÎNCÃ e activă. Totodată că vin "tinerii" din urmă cu forțe proaspete. Despre Mizil am spus cam tot ce am avut în "gușă". Remarc tenacitatea organizatorilor, fapt pentru care merită felicitări dar în același timp repet modul de a "trata" epigrama sau mai exact o oarecare confuzie între catren și epigramă, sau faptul că madrigalul este inserat în categoria EPIGRAMÃ. Dacă eram singurul care face această remarcă, acceptam că sunt cârcotaș dar mai mulți epigramiști au citit în Dex definiția epigramei (finalizare cu POANTÃ) și ca atare m-am liniștit. Dacă prin regulament se specifica: "epigrame și(sau) madrigaluri" era altceva. Tu chiar ai început cu un acrostih (specific rebusului și neagreat de epigramiști) în care ai vrut să sugerezi ceea ce m-am chinuit mai sus să explic. Aluzia ta este chiar ironică (ceea ce e epigramatic) dar fărtă forța unei epigrame autentice. La al doilea catren m-a amuzat teribil o găselniță spumoasă. Respectivului organ feminin la care visează orice bărbat adevărat
i s-au dat tot felul de nume de la "păsărică" la "fofoloancă" dar tu ai venit cu ceva trăsnet: "fantă"-excelent dar cam atât în catrenul cu pricina.
A treia epigramă drăguță. A patra chiar mi-a stârnit râsul dar mintea mea bolnavă a început să funcționeze și la afirmația ta că un vecin ți-a "ars" nevasta în lift, m-a făcut să raționez astfel: Ori vecinul nu "ține" mai mult de 2 minute, ori tu locuiești la etajul 400. Poate nu era rău să le găsești o altă..."locație" . Poate în biroul asociației de locatari. O să zici probabil că au blocat liftul. Nici chiar așa.
Dane, să-mi ții un loc la geam în camera din hotel din Vișeu. Salut, succes și sănătate. n.bun

"intervalul" a se citi: interval

rămâne Gârda însă, ceva mai superficial ca altădată. Probabil scrie o epigramă între corectarea a două teze. Le iau "pă" rând:
1. Are ceva deși nu e teribil de nouă ideea și asta nu ar fi nimic dacă ultimul vers "...Cultura.A viței de vie" nu ar avea acel hiatus : "a.A"
2. Bună epigramă dar necosmetizată și anume: la versul trei apare acel "că" de două ori la un intervalul foarte scurt: "Că m-am gândit că-s petroliști"(Gândindu-mă...că-s petroliști") și chiar tot catrenul e construit stângaci. În mod normal, după primul vers urmat de două puncte, te așteptai la o enumerare. Poate era mai bine punct și virgulă. Păcat de poantă!
3. Lăsând la o parte faptul că din prun se fac instrumente de suflat, întreb: Dacă senatorul știa că e imun, nu murea? Dacă răspunsul e afirmativ, aferim!
4. Cam confuză
Părerea mea: Dacă le pieptănai mai bine, cu siguranță erai mai sus, pe podium. Succes la Vișeu.

Nu temperatura e rece frateeee ci aerul înconjurător. E ca și cum ai spune că prețurile sunt scumpe. Și unii chiar o spun. Ia-o ca pe o "ciupeală" amicală și nu ca pe o răutate. Cu bine și să ne vedem cât mai des. Poate la Vișeu.