Nick Sava

Multumesc petnru semnal, am facut corectura.

Unii zic ca si profu se mai bilbiie citeodata in prezentarile lui. Oare de aceea nu il asculta nimeni?

Nu ma pot decit intreba: ce este DINCOLO de statuie?:-) Din fericire \"Roua de crin i-a licărit pe frunte\" - stiu ca e vie!

Raspunsul este mai ales pentur Liviu:-)

A deveni stapini peste Univers, ca oameni, nu facem decit sa ducem la implinire menirea data noua de Dumnezeu. Asa zic cel putin crestinii - sau unii crestini. caci de ce a creat El Universul daca nu pentru oameni?

Si atunci a crede si a fi fericit (toate cele multe fericiri recomandate de Iisus) nu va face decit sa intram in mostenire.

Felicitari, Adriane! Stiu ca nu cadem de acord in toate, dar in aceasta poezie cred ca ai scris (si) pentru mine:-)

Sunt atitea lucruri in jurul nostru care ar merita atentia, daca nu uimirea, scirba, protestul nostru - dar pe linga care trecem \'imunizati\' de indiferenta si obisnuinta. Am gasit acum un motiv sa ne refulam neintelegerea. Ne este teama dintr-o data ce vor zice \"canadienii\" si altii despre neamul nostru de \'bampiri\', desi covorul nu mai incape in casa de cita mizerie am tot virit sub el...

Si stau si ma intreb cit de legal, de etic, de moral este pentru un barbat sa-si depaseasca limitele puse lui de Dumnezeu, folosind Viagra si alte \"intaritoare\"? A protestat cineva impotriva acestui lucru? Copiii nascuti in urma acestei potente recistigate sunt OK? Protesteaza cineva impotriva nasterii copiilor in vitro? Minunea este ca o familie, in loc sa se despsarta din cauza neputintei de a avea un copil, il are totusi.
Lasati-l pe Dumnezeu sa judece el. Sunt sigur ca are alta balanta.

Din fericire, cele doua fiinte vor trai in ciuda parerilor noastre. Din fericire, vor fi fericite in ciuda parerilor noastre - sau tocmai din cauza adversitatii opiniei publice. Aceasta este ceva care te leaga!
O femeie care naste la 18 ani nu stie daca va trai alti 18 pentru a-si vedea copilul matur. O femeie la 18 ani stie deja, poate, ca isi va da copilul la adoptie - sau il va arunca la tomberon. Cu ce este mai anormala femeia care SPERA sa isi vada fetita mare?
A incalcat voia lui Dumnezeu? Daca as fi preot, m-as feri sa dau o opinie in acest caz. Poate a fost voia lui Dumnezeu sa fie posibila aceasta minune. Daca este sa ma duc spre Biblie, daca nu ar fi fost posibila aceasta minune, poporul evreu nu ar fi existat. Mostenitorul lui Avram ar fi fost un arab. Iar Ioan nu ar fi predicat in pustie, nu l-ar fi anuntat pe Iisus... Nu mai suntem in vremuri biblice? Asta e bine sau rau?:-)

Multumesc, Simona. Sa ai si tu parte numai de bine in noul an, nu numai de Pacala. Sanatate si fericire si inspiratie sa ne aduci zimbetul pe buze si lumina in suflet.
Celor ce se bucura citindu-l pe Pacala, le doresc o viata incarcata de bucurii, cel putin tot atit de bogata pe cit a fost cea a lui Pacala. Iar celor ce nu-l citesc, le doresc asemenea:-)

Visu, un actor care mi-a insotit mai toata maturitatea. Il redescoper in interviul tau. Si mie doooor de teatru.

Ma bucur ca Pacala si-a gasit drumul spre cineva care il poate indragi.
Eu vreau sa cred ca am facut din Pacala mai mult decit o culegere de snoave pupulare. Criticul care mi-a facut recenzia cartii spunea ca am reusit sa scriu un \'roman al lui Pacala\'. M-ar bucura daca la sfirsitul parcurgerii \'intimplarilor\' ii veti da dreptate.

Nu s-a inteles asa:-) Am lamurit-o mai mult pentru altii.

Cartea a ajuns in miinile citorva prieteni de-ai nostri de pe acest site, traind in Romania. Daca vreti sa aveti si voi una (tu si Ioana), contactati-l pe Adrian Munteanu (adim). Cred ca mai are citeva...

Sper ca nu te superi ca va declar prieteni:-)

PS. Despre ginduri proaste vom vorbi cu alta ocazie...

Peripetiile lui Pacala sunt repovestite de mine - nu am afirmat niciodata ca mi-ar apartine. E o explicatie a faptului ca iti sunt cunoscute, nu o acuza:-) Nu, intimplaruile nu sunt dupa filmul lui Saizescu - intimplator l-am revazut dupa publicarea cartii. Ca si in cazul lui, mi-am lasat imaginatia sa brodeze pe marginea unor intimplari citite acum mai bine de 40 de ani, pe care memoria a refuzat sa le uite. Si mi-am zis sa le spun si altora, care nu s-au mai gindit la Pacala cam de multicel - daca s-au gindit vreodata... Imi intrase mie in cap ca intimplarile lui pot avea un rol nmoralizator, atit de necesar in Romania perioadei post-decembriste.

Imi pare rau pentru gindul prost:-)

Nick sigur vine de la Nicolae. Asa erau parintii nostri pe vremea aia, ne dadeau nume de sfinti...
Dar cum mosul vine la toti, indiferent de numele primit, sper sa aveti niste ciorapei atirnati undeva, unde sa cada o nuia (cam micuta) si un cadou (cit mai mare), spre bucuria tuturor.

Multumesc pentru vizita. Ma bucur ca Pacala, chiar si cind nu apare, reuseste sa schimbe in bine dispozitia:-)

Din pacate, nu prea mai am ce schimba la intimplari, au fost publicate acum doi ani. Tot ce pot sa sper este sa va fie cit multe din intimplari pe plac.

Brigaela,
De cite ori primesc inregistrarea vreunei prelegeri, sunt convins ca este vorba de un text umoristic. De citeva ori era sa o si pun la rubrica \'Umor\"... pina am ascultat inregistrarea pina la capat. Sa fie vorba de un altfel de umor? Sa nu mai stim noi ride? Sa fie Porfesorul incapabil sa mai faca haz de necaz?

Oricum, o sa ii comunic ca ai trecu pe aici si ai dori sa il asculti vorbind. Sunt sigur ca se va bucura - sunt atit de putini cei care o fac. Mai ales dintre cei tineri... Iti multumesc in numele lui.

Iar eu sa tin cont de opinia ta si voi modifica (scoate?) \'nota\' redactorului. Este usor - este singura mea contributie;-)

Tirziu, multumesc tuturor celor care au trecut pe aici.
Articolul a fost scris pentru cei din Vancouver. Daca stau sa ma gindesc, sectorul de cititori este mai \'larg\' aici decit cel din tara, desi mult mai mic ca numar. In comunitate sunt si cei ce au sosit aici mai demult, si au ajuns sa invete cuvintul DOR, si cei sositi mai de curind care nu au timp de \"piedici\" in calea realizarii personale. Ca si cei din tara, nu sunt in stare sa cuantifice dorul; ne pot (cel mult) crede pe cuvint. Daca au timp sa acorde o scama de gind acestui subiect...
Chiar si dupa ce l-am scris, am continuat sa ma gindesc la semnificatii. Asta pentru ca unii au preferat sa gaseasca in \'aforismul\' meu (\"tara este acolo unde iti este dragostea\") o recunoastere a faptului ca \"tara este acolo unde iti este bine\". Nu, deloc! Nu ma va putea nimeni convinge ca doreste sa imigreze in Canada (de exemplu) pentru ca \"dragostea\" lui este aici. Pe de alta parte, de aceea suntem noi sfisiati: traim aici, unde ne este bine, in timp ce \'dragostea\' noastra este tot acasa.

Inca o \"improscare la care nu stim inca ce sa facem... Sa protestam? Sa recunoastem? Sa aratam cu degetul spre altii?

Numele \"petei de norori\": da, bunul, intelegatorul, iubitorul de Dumneyeu, inimosul, deschisul, primitorul popor roman A PARTICIPAT LA HOLOCAUST.

Lucru rar umorul natural, intr-o lume de sarcasme si ironii \'telectuale - daca nu mishto neaos maidanez...
Ma bucur ca te-am intilnit

Cele mai vesele povesti se spun, nu se scriu.
Ca de aceea eu am ascultat tot ce ai spus tu acolo, si pe Ion si pe Gheorghe de buni frati de-o mama ce erau, si m-am bucurat ca oricit de mult ne-om imprastia noi universal, cutremurul tot sub casa noastra bate. Da-i bine, ca de suferit nu sufera decit cei frati de-i avem, si noi bem jinarsul sa ne mai treaca de necaz pentru nenorocul ce-l patira ei...

Si sa fim sanatosi si sa ne mai auzim, hic!

Adriane, oare trebuie sa ajungem la virsta senectutii ca sa pricepem ca noi suntem intr-adevar sclavii propriei noastre vieti? Stiu ca nu ne place sa recunoastem asta; cit timp putem, afirmam ca NOI ne croim viata.
Abia acum poti sa privesti in urma cu detasare. Dupa ce ti-ai croit viata asa cum ai vrut, asa cum ai putut, privirea de ansamblu iti arata toate cararile lasate necercetate. Ne-am pus rame bogate, aurite, la toate succesele noastre. Abia acum vedem ca acele suucese nu sunt decit cioburi din oglinda vietii noastre...
Sa fie oare o exprimare libera a vechiului adagio \"desertaciune a deserataciunii, totul este doar desertaciune...\"?

O experienta similara am avut cu... \'Balada pentru vioara\' de Ciprian Porumbescu. Trebuie sa stiti ca in Canada compozitorii romani sunt cvasi-necunoscuti (in afara cercurilor de muzicieni). Si intr-o dimineata, conducind pe highway, ascultam CBC Radio, \'noutati discografice\'. Dupa Liszt, prezentatoarea a pus partea a doua a dicului, \"un compozitor roman de care nu am auzit, Po-rium-bes-chiu\". Si s-au revarsat valurile Baladei. A trebuit sa trag masina la margine, sa pot asculta....
Cind s-a terminat, prezentatoarea a lasat citeva momente sa curga, apoi a spus: \"Woaw! Una din cele mai frumoase melodii ascutate de mine vreodata! O descoperire tirzie, dar va promit ca de acum incolo vom asculta des acest compozitor roman\"
Asta a fost acum 8 ani Am aflat de curind ca Balada este una din cele mai des cintate piese la vioara solo in spectacolele date de studentii de la scolile de muzica din intreaga Canada!

Multumesc tuturor celor care au avut răbdarea sa citească prima întâmplare a lui Pacală - acolo de unde începe totul. Mai ales, vă mulțumesc pentru comentarii.

O explicatie pentru Simona, alături de cea dată de Adina: în această carte nu am urmărit neapărat o lucrare originală. Așa cum explic în prefața cărții, eu am început la un moment dat să repovestesc cititorilor revistei Atheneum pățaniile lui Păcală. Pentru că îmi trebuiau întâmplări scurte, de cel mult 2 pagini (de revistă), care să poată sta de sine stătătoare, alegerea lui Păcală a fost aproape normală. Și, cum nu am găsit nici o carte, niciunde, despre Păcală, am început să le repovestesc așa cum mi le reaminteam. Doar mă însoțiseră toată viața!

În acel moment nu m-am gândit la \"stil\", asta a venit mai târziu. Oricum, nu este cel al lui Creangă. Aș putea spune mai curând că este o sinteză a TUTUROR povestitorilor. Noi nu știm, pentru că arta lor a murit - prin anii 50-60 încă mai erau \"rapsozi populari\" care nu cântau din scripcă, ci spuneau povești. Din limbajul pățaniilor se va vedea (poate în primul capitol e mai puțin evident) că ACEST Păcală nu este moldovean, ci român pur și simplu. Uneori oltean, cel mai adesea ardelean - pentru că eu însumi îmi amintesc mai ales expresiile dintr-un sat din Ardeal... Și sunt foarte multe expresii contemporane - pe care corectorul s-a chinuit să mi le elimine:-)

In rest, sper să aveți o cât mai plăcută lectură. Să nu vă faceți probleme de cât de \'original\' sunt eu. Aici sunt povestitor pur și simplu, iar originalitatea mea constă a spune povești într-un secol în care lumea nu mai are timp decât de lucruri \"concrete\"...