Nick Beres

Daca-mi spui ca NU te-ai inspirat din \"TROITA\" lui Gib Mihaescu, nu te cred! Nu ca asemanarile ar fi saritoare in ochi, dar textul asta ESTE chiar \"TROITA\" lui Gib Mihaescu, doar ca prescurtata. Ce-ai facut tu: ai redus cele trei personaje la unul singur si-ai bagat limbajul \"de prostovan\". Ma dezamagisi, omerule, incepuse sa-mi placa de tine. Nu incerca sa ne aburesti spunind ca este posibila o atit de uriasa coincidenta.

Si ce-i cu asta? Un mod facil de a compune o poezie. Iei o fraza care sa sune cit de cit sforaitor si cu pretentii de strigat al poetului poate genial catre un Dumnezeu rece care l-a aruncat intr-o lume rea unde este \"atit de singur\" (nu e refrenul unei piese la moda a nu stiu carei formatii?) si pe urma faci o piramida de cuvinte. Poezii din astea as putea scrie zece pe zi, dar nu merita efortul. Nici efortul tau n-a meritat.
Cred ca nu are rost sa te apuci sa scrii decit daca esti sigur ca ai ceva de spus.

Te-a cam influentat Nichita, bag seama. Putin cam prea mult.
Popok e un cuvint oribil, care-mi provoaca greata.
Gravati in idis? Ba chiar idis progresiv... Adica dintii sint gravati intr-un dialect al limbii iudaice care se numeste \"idis progresiv\"? Bine ca nu \"idis alternativ\" sau \"idis underground\" sau \"idis grounge\". Oricum e un nonsens.
Aruncarea unor termeni laolalta numai pentru a obtine un efect \"cool\" nu duce nicaieri, nu comunica nimic. Rezulta o varza. Aceste asocieri de simboluri ar trebui facute cu grija, si numai in masura in care alaturarea lor \"boosteaza\" ideea.
De exemplu \"dinti temporali\". Ar trebui ca notiunea de temporal sa se mai regaseasca si in alta parte a poeziei, ca idee, sub o forma sau alta. Altfel asocierea este gratuita.
Dar precis imi vei zice ca sint eu prost si nu inteleg.

Cu scuzele de rigoare, domnule ynightmare, va marturisesc ca nu am inteles nimic din textul dv. Despre ce experiment e vorba? Ce relevanta au numele care difera doar prin prima litera? Si amestecul lor cu nume de mahala? Simbolistica textului este stingace, sensurile sint absconse, personajele sint insuficient creionate. Cel principal, Gigi Cutit, seamana cu un puzzle din care lipsesc mai mult de jumatate din piese. Porecla \"Cutit\" nu traieste in el, nu se manifesta destul. Nu ajunge explicatia ca \"nu stia sa faca altceva decit sa ascuta cutite\". Numele pare dat fortat, doar pentru efectul sonor. Celelalte personaje nu exista decit ca prezente aproape fara atribute.
Si, in definitiv, despre ce este textul asta?
Sper sa nu-mi atrag supararea dv. cu acest comentariu, e vorba doar de niste nelamuriri in legatura cu ceea ce ati scris aici si de dorinta de a va semnala citeva din ceea ce eu consider ca ar fi niste puncte slabe ale textului dv.

Titlul este o stupizenie. Cum sa te nasti tacind? Cind te nasti, iti da doctoru\' o palma la fund si incepi sa oracai.
Motto-ul: fara sens. Unde lasi \"emblema vocii\"? Incepi un sens si nu-l duci pina la capat. Imaginile sint prosteste absurde: cum s-a stins nisipul clepsidrei? ardea? Ar avea sens sa alaturi astfel de notiuni incompatibile daca ai reusi sa creezi imagini poetice, sensuri, emotie. Nu este cazul constructiei comentate.
Primei strofe trebuie sa-i recunosc o anume suavitate. Fiave imagini poetice se straduiesc sa se infiripe, si pe alocuri chiar reusesc: \"scrijeleam pe un taciune: este pamant deasupra mea\"... Pacat ca nici aici nu scapam de contradictii absurde: \"Pastram mereu in buzunarul drept, pentru o clipa\"... Pai ori mereu, ori pentru o clipa, hotaraste-te!
Restul poeziei, cu dulcegaria insuportabila, cu iubire, parasire, plinsete, tine de categoria \"grafomanie\" si nu mai merita comentat.
Ba mai ai si o greseala de ortografie (rusine!) pe care te las s-o descoperi singur.
Concluzia: ce i-ai spus tu Orianei ti se aplica mult mai bine tie.

Succes la admitere!

De ce fara importanta, domnule? Mie mi-a placut, chit ca-mi cad ochii in gura de oboseala...

Un deliciu. Mai Nexus, tu trebuie ca ai ceva oriental in singe. Nu mai sint in stare la ora asta sa fac un comentariu pertinent, am vrut doar sa stii ca mi-a placut poezia ta.

Doua stelute date total fara discernamint, doar asa, ca o iubim pe Oriana.

Unde-i prietenul necunoscut, sa te faca cu ou si cu otet ca ai scris despre sexualitate si senzatii primare?
Mie insa, pentru ca e plin de forta si vibratie, mi-a placut textul asta. Apreciez la tine ca esti sincera cu tine insati si consecventa propriei tale naturi.

Daca ai invia, ai fi Isus Christos.
Ma intreb, e bine oare sa se spuna lucrurilor pe nume, sau nu? Cred ca e bine, chiar daca doare. Si-ti spun: acest text nu poate fi clasificat decit ca grafomanie. Cu tot regretul.
Iti recomand cu caldura un indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie. Si sa citesti operele unor poeti importanti. Nu poti scrie poezii fara sa ai macar un bun simt primar asupra a ceea ce inseamna o poezie. Cultiva-te, iesi din intuneric si ignoranta.

Talent de poet CU CARUL.
Ar trebui, totusi, sa muncesti mai mult la cizelarea poeziilor.

Ei, Nexus, oamenii isi puneau problema asta din antichitate. Filosoful grec Parmenide afirma ca prezentul e mai subtire ca o muchie de cutit, pe care noi facem echilibristica. Exista numai lucrurile continute in pelicula ce se sprijina pe acea muchie fina. Pelicula aia e planul existentei. In timpurile moderne, viziunea asupra problemei a capatat niste dimensiuni in plus: e vorba de celebrele \"conuri de lumina\" din fizica relativista.
Poezia ta mi-a placut, surprinde constiinta subita a lui ACUM atunci cind stii ca-ti expira timpul, in prima strofa mai ales.

Da, m-a indus in eroare lipsa diacriticelor, am inteles altceva. Oricum, titlul tot nu se justifica.

E, uite, asta da poezie. Este aproape perfecta. Nici o redundanta. Nici un pacat. Idee clara, limpede, exprimata plastic pina la inducerea fizica a amintirii primelor senzatii create de sexualitate si a ipocriziei adultilor in privinta manifestarilor acesteia. Plus spiritul de fronda care mie imi pare absolut necesar intru combaterea prostiei promovate pe toate caile de societatea de consum moderna. Si asta doar la o analiza superficiala, eu detectez un al doilea strat mai in profunzime, ceva cu pacaleala, cu adevaruri fundamentale care se dovedesc a fi decoruri de carton, cu inutilitate, mirare in fata pierderii sensului... ajungerea prin experienta la limitele lumii, care sint in ultima instanta ABSURDE. Nu ne sprijinim pe nimic. Cele mai solide baze ale credintelor noastre sint iluzii. Si sa ajungi la asta prin experienta nemijlocita, nu prin filosofie sau stiinta. Prin punerea miinii. Asta m-a emotionat, de fapt, cel mai tare.
Poezia e dureroasa si a intrat in antologia mea personala. Sau in mitologia mea personala.

Ma Alex, tu te lasi dus de avalansa de imagini in loc sa le duci tu pe ele. Adica ceva control acolo. Textul este redundant, multe versuri in plus care nu imbogatesc cu nimic ideea. Eu cred ca o poezie trebuie sa aiba o dinamica anume, supusa controlului poetului, poate chiar una anarhica, se poate si asa atita timp cit forma respectiva are un rost, cit timp serveste unui scop. Nu o voma de versuri de-a valma, aglutinate in jurul firavului fir conducator ca niste noduli cancerosi crescuti in forma de conopida. Nu mai urmari efectul socant al versului sau al aglomerarii de versuri, SE VEDE ca il urmaresti si tocmai pentru ca se vede nu mai are nici o valoare.
Gata, am terminat.

La voi acolo nu ploua? Noi traim aici pe pielea noastra atmosfera din \"Lacustra\" lui Bacovia.
In rest, poezia asta mi-a placut mai putin decit altele scrise de tine. Are mai putin spirit combativ, e mai molesita.
Are o nostalgie, cauti chipul iubitei... citeva imagini destul de banale... nimic interesant. Le prefer pe alea scandaloase, cu spirit de fronda.

Ma sa stii ca neisa are dreptate. Pai e FLAMANDA sau FLAMINDA?
Scrisul asta cu \"i din a\" ma omoara. In privinta asta sint de acord cu Pruteanu.
La o bere, cind vrei tu, cu cea mai mare placere. Numai ca eu nu beau bere.

Desi \"firul rosu\" care ar trebui s-o strabata de la un capat la celalalt e cam greu de urmarit (nu ma pot stapini sa nu incep cu o critica), poezia contine constructii de idei de o mare forta de sugestie. Imaginea pasarii care cade numai pentru ca si-a pierdut increderea in propriile aripi si din nici un alt motiv atinge o veche durere secreta a mea, pune degetul pe o rana, spune unor lucruri pe nume. Ma va bintui.

Titlul unei poezii trebuie sa fie o concentrare, o esenta a semnificatiilor care se desprind din aceasta. Nu e cazul textului de fata. Nu-si poate justifica titlul numai pentru ca aceleasi cuvinte apar in penultimul vers. E nevoie de mai mult. Semnificatia poeziei tale ar putea fi mai degraba abstracta, si mai putin de ordin concret, pamintesc, de peisaj romantic al Tarilor de Jos, al podului de la Arles intr-o alta viziune fictiva a lui Van Gogh, una inecata de ploi si ceata, cum ma duce pe mine capul cind incerc sa combin titlul cu poezia. Nu, hotarit, nu e nimc specific flamand in poezia asta, care sa justifice titlul. Si chiar si cuvintele, citez: \"Iluziei flamande\" care apar in penultimul vers se potrivesc acolo ca nuca in perete. Ai putea argumenta ca tarimurile flamande sint bintuite de ceata, ierni triste, dar iernile triste din poezia ta apartin sufletului tau si nu unui teritoriu geografic.
Am indraznit sa iti scriu aceste cuvinte pentru ca am avut senzatia ca nu faci parte din tagma acelor care sar in sus ca muscati de taun atunci cind le sint criticate creatiile.