Poezie
Copacul din oglinda apei
1 min lectură·
Mediu
Silueta unui pește spânzură
sus, pe cea mai depărtată creangă.
Precum un licăr tremurând
Se scurge umbra unui om
doar pentru-o clipă întipărită
pe-a valurilor trombă,
pe scoarțe de copac,
pe rădăcini...
(Astfel despre oameni - care sunt muritori-
se spune că trec)
Urmează umbra unui câine
căutând în propriul vis
un colț de noapte pentru somn.
Și-apoi pasărea...
numai ea percepe,
În hăul cerului golit,
nesinguranța propriilor aripi
și cade.
074.103
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mariana Cardas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Cardas. “Copacul din oglinda apei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-cardas/poezie/23306/copacul-din-oglinda-apeiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Desi \"firul rosu\" care ar trebui s-o strabata de la un capat la celalalt e cam greu de urmarit (nu ma pot stapini sa nu incep cu o critica), poezia contine constructii de idei de o mare forta de sugestie. Imaginea pasarii care cade numai pentru ca si-a pierdut increderea in propriile aripi si din nici un alt motiv atinge o veche durere secreta a mea, pune degetul pe o rana, spune unor lucruri pe nume. Ma va bintui.
0
Hermann, ai putea cu siguranta sa te faci critic. Intotdeauna am apreciat modul in care te achiti de aceasta sarcina. In orice caz vreau sa-ti spun ca pana am terminat de citit, am avut emotii... Trebuia sa vad cat de \"sifonata\" urma sa ies ... Ai dreptate firul rosu este cam greu de urmarit...Presupun ca totusi te-a \"atins\"... De aceea n-as vrea sa aluneci in vreuna dintre starile tale... Zborul m-a obsedat si va continua sa ma obsedeze...Si apoi imbatranirea si caderea ca sa nu pronunt cuvantul fatidic
0
ND
se termina trist. dar toata poezia e un amalgam de stari si imagini. parca vedeam ridicindu-se din apa coroana unui copac, cu pesti agatati in crengile-i uscate (am mai citit undeva, nu stiu exact unde). ai o simbolistica proprie, ma gandeam la urma unui ciine, poate fi perceput ca prieten al omului, prieten adevarat, linistea somnului a visului. pasarea aceea m-a intristat de-a dreptul. dar e idee in ceea ce spui si mi-a placut per ansamblu poezia. buna, zic.
0
Eu am mai imbatranit cu un an si m-a cuprins nostalgia. Si chiar melancolia despre care vorbeste Anton in poezia pe care a postat-o astazi, idei care i-au venit pe cand ma aflam langa el, iar el se afla pe langa mine, si nu numai, pentru ca imbatraneam impreuna.
0
FG
Imgini arhetipale... frumos!
Uite ce-mi place mult:
\"Urmează umbra unui câine
căutând în propriul vis
un colț de noapte pentru somn. \"
Urmează să mai citesc de la tine. :)
Uite ce-mi place mult:
\"Urmează umbra unui câine
căutând în propriul vis
un colț de noapte pentru somn. \"
Urmează să mai citesc de la tine. :)
0
Primele doua versuri m-au speriat. Restul, nu mai poate fi obiectiv. Poate am sa mai revin la poezia ta. Atunci, iti voi scrie...
Pe curand!
Pe curand!
0
Aveti tot timpul sa cititi deoarece eu plec in concediu, astazi este ultima zi de serviciu, dar raspunsurile le voi citi la Internet-cafe. N-ar trebui sa te sperii, Lapizlazuli! Xilef, ce nume frumos, am impresia ca ti-am trezit interesul...
0
