Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Contradicție

1 min lectură·
Mediu
Un uriaș culege stele cu mâinile arse
Un pitic le scufundă cu mâinile înghețate
Stau spate în spate până spre dimineață
Când unul stinge cerul, celălalt aprinde apa.
0115
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
28
Citire
1 min
Versuri
4
Actualizat

Cum sa citezi

Mariana Cardas. “Contradicție.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-cardas/poezie/19681/contradictie

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

O
Distincție acordată
o
Foarte interesanta ideea, frumoasa stilizarea. Imagine deosebita.
0
I
I
Sunt mână-n mână piticii ăștia ai tăi... (glumind). Destul de interesant, pot să spun că mi-a și plăcut, să spunem așa.
Interesant.
0
@alina-manoleAM
Alina Manole
Eu sunt uriasul care sting cerul, pentru ca rasar sau piticul care aprind apa, dincolo de linia orizontului?
Revelatia zilei. Iti multumesc, roua.
0
MV
mirela visinescu
haioasa imaginea, dar eu as fi renuntat la \"caci\"
0
@luminita-suseLS
Distincție acordată
Luminita Suse
Când e cerul aprins, noaptea sau ziua? Ce înseamnă de fapt aprins-stins? Dacă e aprins noaptea atunci da, ce spui tu se întâmplă dimineața, altfel, la amurg. Eu optez pentru amurg. Ultimul vers ar putea fi pur și simplu \"Când unul stinge cerul, celălalt aprinde apa.\" nu crezi?
Oricum, poezia e superbă și mă bucur că mai apare din când în când așa ceva pe poezie.ro
0
R
Distincție acordată
retras
Sunt si eu de parerea antevorbitorilor mei. Ca de obicei, la textele bune apar si eu la coada.
0
@adina-ungurAU
Adina Ungur
Si eu, si eu, si eu zic: foarte frumos si foarte pe gustul meu.

Uriasi de miaza-zi si de miaza-noapte, si intre ei suntem noi, cei fara somn pe poezie.ro.
0
@cC
Distincție acordată
C
Sunt de acord cu Oiriana...ultimul vers suna mai frumos \"Cand unul stinge cerul,celalalt aprinde apa \"
Un catren absolut inspirat...mi-a placut foarte mult...
0
@cC
C
Ps: am vrut sa spun Oriana ,nu Oiriana...:),imi cer scuze,oboseala e de vina...
0
@mariana-cardasMC
Mariana Cardas
Pe când afară stele se stingeau din locurile în care vor fi fost ele sălășluite și eu mă îndreptam mai voios sau mai lenevos spre serviciu, iată că rubrica mea din poezie ro se umplea de stele (verzi, oare !?), eu apropiindu-mă în pași inocenți de locul de tortură (căci este o tortură să scrii în fiecare zi despre mecanisme). Și-n inocența mea nu știam că niște uriași le-au aprins pe acelea verzi în pagina orânduită mie de Editor și cărora cu umilință le mulțumesc frumos.
0
@gabriel-nitaGN
Gabriel Nita
Risc sa fac opinie discordanta fata de toate laudele de pana acum, dar poezia ta imi pare fortata. Contradictii din astea alese cu grija se cam gasesc pe toate drumurile... Si imi lipseste ideea.
0