Negru Vladimir

\"mugur aprins\"... superba alcatuire... ai prins aici si actul si potenta si copilul ce se naste si aripile mortii care ii invaluie trupul abia creat, flacara spiritului si mistuirea, umanul in agonie si fericirea celui intelept care nu se rusineaza sa stea gol in lumina.
\"s-au întristat greierii\"... simti in aer mirosul de vara prabusita in propria implinire si laptele din sanul toamnei tasnind... uite de asta e bine sa citesti un text de mai multe ori:))

Frumos... ganduri care curg dinspre cer inspre cer... o circularitate plina.

Dupa umila mea parere si la indemnul Sirenei voi zice cu deplina sinceritate ca textul acesta e putin reusit. In mod normal va trebui sa argumentez acesta opinie ca sa fac pe plac sclavilor formei... autoarea situeaza din prima clipa demersul poetico-ontologic intr-o logica a trecerii prin insusi recursul la anotimpuri... verbul care devine unicul element de legatura intre un tarm doar inchipuit si un pretins interlocutor, cu identitate definibila doar in imaginatie, aflat in ipostaza de a alege intre ceea ce ii ofera instinctul si ceea ce e dat ratiunii sa macine.
Dorul ... e definit aici foarte incoerent cu toate ca recursul la perspectiva temporala ii ofera o dimensiune tragica si autentica. Acel \"testezi\" e un verb aflat la un timp inteligibil doar pentru sirene, ca sa nu zic ca face harcea-parcea bunatate de inceput de poem... ma duce cu gandul la iranienii care isi testeaza rachetele...
\"...ai văzut tu vreodată să meargă pe apă vreo sfântă\"... uite un vers cu pretentii... credinta la prima contestare... la marginea apei sta acum stalin in bikini si gandeste metafizic:))... un vers care pe cat se vrea de serios trezeste doar hilarul din noi.
Serios ma intreb ce te-a facut sa ratacesti atat incat sa mergi intr-o ceata atat de mare... din bun simt nu mai zic nimic despre versul cu schiturile... e deja penibil... \"vreo două veșnicii\"... mai bine zicea sirena de harbuji ca parca era mai poetic.
Urmatoarele trei versuri contureaza intr-un mod remarcabil un dans intre centrala termica si nimfa devenita peste noapte mastera, intr-o superba dispersie a rujului (universul se deplaseaza spre rosu nu?:)
\"niciodată nu mint\"... dubla negatie... ma bate un gand sa fac o analiza pur logica a acestei nefericite expresii dar ma abtin de dragul dorului de mare:)
De ce trebuie sa te negi pentru a accede la o perceptie veridica despre aproapele cel iubit?... sa fie doar faptul ca ne mintim prea des pe noi insine pentru a avea incredere in ceea ce spunem?
Ploile care merg spre soare... astazi am ascultat o melodie aiurea despre asta...
sireno uite ca am comentat sincer textul tau... stiu ca tu scrii bine si ca aceste text probabil apartine altcuiva... te rog sa repari greseala.

Biblia... uite ai gasit aici conceptul cel mai imperfect cu putinta... si ii mai dai si o nota de indeterminat asa ca si cum ai presara piper pe o imensa salata... daca iubesti atunci nimic nu isi mai gaseste rostul si locul potrivit... nu se poate iubi comercial... imi place poezia, versul tau e bine structurat si totusi...

Stiu ce e Yerba... dar tu nu ti-ai baut astazi portia ori ai uitat cumva sa citesti printre randuri:)
Cu respect,
Vladimir

arhonte_ro@yahoo.com... ma gasesti pe YM...

Ioan:))... fii pe pace... ai cumva dreptate in ceea ce spui... dar sunt si eu tributar ideii ce se vrea exprimata... uneori poetul nu e atat de indemanatic pe cat ii e clipa de frumoasa. Aia cu delfinul s-a vrut sugerare a fiintei intermediare jumatate apa jumatate aer, salt din inconstientul colectiv doar pentru cautarea perechii... in rest e doar curgere inapoi a clipelor.
Te mai astept si iti multumesc pentru pareri.

Vreme e sa fugi de imbratisare si vreme e sa imbratisezi... sa va fie anotimpul potrivit iubirii... multa lumina pe drum si copii multi.

Hipnotic desigur :)

Virgile ma gandeam de unde aerul acesta hipnitoc pe care-l degaja seria \"yerba maté\"... desigur ca bautura e de vina in sine deoarece isi extinde \"puterile\" si in virtual dar primul tau vers e principalul vinovat... \"îmi beau yerba maté încet\"... citind textul tau am confirmarea ca nu e doar imaginatie ci chiar ai incercat pasul acesta.
Nu ma pot abtine sa nu dau steluta... e prea adevarat ce zici.

In materie de \"ziua mea\" sunt stapan peste spatiu si timp asa ca nu e nevoie de justificari... contextul e intotdeauna potrivit... va multumesc si va asigur de gratitudinea mea.

de cele spuse de nedelcu
fazanii toti sunt consternati
numai unul ca berbecu\'
cauta pe site barbati

vei iesi pe strada mare
o sa strigi din gura tare
hai la barbati de vanzare
chestie de feminina cautare

tu copila stai pe prund
si te crezi Sibylla Rheea
cum se cheama dar femeia
care se tot da la fund?

cu focu\' ascuns la subsuoara
sau oglindindu-se in lac
furand pe mare o fecioara
barbatii, Anda, sigur ca iti plac

Multumesc Andrea pentru aceasta surpriza atat de frumoasa... nu e putin lucru ca te-ai imbracat in hainele mele poetice doar pentru a povesti despre avatarurile lui Azrail :)... ma tot uit la poemul acesta si parca nu imi vine sa cred cat de bine arati in pijamalele mele... sigur nu te ascunzi de cineva?:)
Lasand gluma la o parte textul e intr-adevar deosebit si il voi pastra ca un dar fara pret venit de la o persoana pe care o simt aproape.

ai scapat din lesa
tigrii de aur
ai pletelor ei
alcatuiri salbatice
ce nu se inchina
niciodata cuvintelor

sunt
libera
dar
modelez
plumbul
in fire
niciodata
adorate
imi
trec
pasii
prin
ploaie
sub
talpi
mocnesc
in
cercuri
nori
Ma iarta ca m-am jucat putin.

Monica bine ai venit peste versurile mele... stii avem fiecare o plaja de simboluri personale iar la mine unul dintre acestea e Cuba... spuneam mai sus ca este expresia unui soi de paradis terestru, ceva gen \"insula lui Euthanasius\" loc privilegiat situat in axis mundi, impacarea cu sine si cu Dumnezeu intru trairea iubirii.
Analiza ta e foarte potrivita... ai sesizat multe dintre sensurile ce s-au vrut asternute intre versuri. Multumesc de trecere.

Nu stiu daca e greu sau usor pentru un barbat sa implineasca 30 de ani... mi se intampla prima oara :)... si uite ca ma amuza ca am inceput acest comentariu ca americanii care intotdeauna inainte de un discurs spun o gluma rasuflata :)... ma cuprinde o mare bucurie sa va simt aproape, alaturi de sufletul meu in acest moment privilegiat care mi-a facut varsta atat de rotunda. Se intampla lucruri frumoase in viata mea, Dumnezeu intotdeauna m-a rasfatat mai mult decat as fi meritat, iar unul dintre acestea este intalnirea cu voi. Pe unii va cunosc in real, pe altii doar prin YM (desi unii nu recunosc si ma cloneaza:)), dar nu mai prejos ma simt alaturi de cei care imi ofera zilnic cate o bucata din umanitatea lor.
Multumesc Maria pentru minunatul tau eseu si efortul empatic pe care il faci intotdeauna... darul tau spune multe despre tine ca om... va multumesc tuturor si imi doresc sa ne tinem sufletele de mana in continuare, avand ca pretext aceasta nunta a alcatuirilor poetice.