Negru Vladimir

\"decibelii pumnului tau strans\"... deosebita imagine a potentei pe cale sa devina act... poate sugereaza si suntetul unei singure maini ca intr-un koan.
Coiotii aceia cat de metaforici ar fi totusi nu cred ca isi alearga vreodata hrana din cauza ca o prefera deja moarta... sau poate ma insel eu ca oricum nu le-am mai studiat de mult obiceiurile:)
Imi pare ca partea a doua a poeziei e mai reusita decat introducerea... in prima parte te pierzi printre detalii.

Lia suntem tributari detaliilor spatio-temporale atata timp cat suntem in trup... uneori ne miscam atat de mult si de repede incat le e greu si intamplarilor sa ne gaseasca... :)
De aceea postura cersetorului e pasiva pentru ca el crede... asezandu-se intr-un loc banal, intr-o iarna banala, va primi si va darui la randul sau...
Paul... nu e iubirea motorul acestei existente? cersetorul meu nu cauta de mancare ci isi construieste un axis mundi, un umbilicum terrae...

Mi\'raj, Paul... poti cersi urmarind un scop, scotand sunete care sa atraga atentia intr-un joc dramatic sau pur si simplu poti locui un colt de strada cu fiinta ta... uneori soarele iti bate in fata, alteori e frig si jinduiesti la hainele de blana ale doamnelor care se perinda prin fata ta prea atente la mersul pe tocuri pentru ati da importanta... cersetorul care nu cere e o categorie aparte... nu e un zdrentaros, pur si simplu e la locul nepotrivit la timpul nepotrivit... esenta vietii acestui om este asteptarea... unii se pot simti pentru o clipa mai buni aruncandu-i firimituri, altii se pot simti barbati jignindu-l, poate unii ii vor fura chiar agoniseala... el nu cerseste pentru ca in iubire cersitul e un lucru pervers.

Frumos Nia... preferatele mele... \"să fie muntele
mai grăbit decât viața?
plonjon în abis\"

si

\"drept moștenire
hârjoana cu îngerii
pruncul surâde\"

Multumesc.

Multumesc Ioane... aprecierile in cauza venite de la tine ma bucura in mod deosebit... cat despre invidie artistica nu ma fa sa rad... scrii mai bine ca mine... eu doar ma joc.

Ai inteles bine Mi\'raj... lumina se ghemuieste luand forma neprihanirii, iarta uratul din oameni (e inerent ca persoane defazate sa coloreze realitatea in nunate apocaliptice fara a avea un termen de comparatie in propria traire) si din ea, pentru ca apoi sa urzeasca o noua lume a esentelor pure, imagine a simplului desavarsit. Multumesc de trecere ... daca m-a inteles totusi cineva imi e de ajuns.

Bag seama ca nebunul acela nu era chiar nebun :))... de fapt nebunul purtator de sceptru e tocmai persoana care se sustrage normalului efemer si iluzoriu... e nebun doar vazut prin perceptia comuna... si uite nu rezist sa iti mai zic un banc... dar se potriveste... cica un cersetor in Londra tocmai se intindea pe niste cartoane si deodata opreste langa el o limuzina neagra, se deschide portiera si din interiorul masinii o femeie superba ii face semn sa urce... merg impreuna spre un hotel unde tipa ii spala picioarele, ii face masaj, il barbiereste etc... apoi el se aseaza intr-un pat cum nu a vazut niciodata ...femeia se apropie de el intr-o tinuta lejera si ii spune... te rog da-te mai inspre margine... el se conformeaza rugamintii de altfel atat de dulci... femeia ii mai cere inca o data acelasi favor... inca o confirmare... in final femeia jumatate goala, asezata in pat cu el il mai roaga... te rog inca o data te poti duce mai inspre marginea patului... el privind hipnotizat la trupul superb ce isi gaseste salas langa a sa carne se da mai incolo si cade in Tamisa unde dupa cateva incercari timide de supravietuire desigur moare.
De asin numai de bine:)

Ruxandra regasesc aici elemente de imagine deosebite insa parca nu sunt atat de bine puse in valoare... uite:
a deschis cu mâinile lui calde
cerul
s-a uitat înlăuntrul
luminii
apoi
privirea i s-a intors
spre pământul
istovit de păcate... de exemplu... totul trebuie sa curga...
Bine ai venit pe site Ruxandra.

Ddaca limba romana nu mai satisface iar lucrurile spuse de-a dreptul repugna mai bine ar fi ca sa gasim alta limba... dar am o singura rugaminte... sa nu fie despicata caci nu foloseste nimanui.
Cat despre poezie mai bine lasam poetii sa ne vorbeasca de asta...

Cateva aspecte poate putin semnificative dar trecute cu vederea... forma versurilor asezate cate doua implica prin ele insele ideea dorului... apoi cele 11 (1+1=2) strofe ... ii dau dreptate autorului cand repeta obsesiv cuvantul de referinta... va rog sa imi oferiti un sinonim in limba romana pentru dor... ca asa sunt eu mai conservator si nu amestec limbile...poate doar putina latina:)

Sa fie intr-un ceas bun Radu... va fi desigur o experienta deosebita pentru toti...vei veni in Iasi.

Florine... e oare asta o noua ipostaza? ai deveni saman si umbli dupa un suflet pierdut in tinuturi htoniene? :) Mi-ai adus aminte de un banc avand \"carlig\" pentru o alta lume... cica doi faceau sex. la un moment dat el isi da seama ca a intrat cu un picior in pasarica domnitei... dupa un timp aluneca si al doilea picior... abia se mai tinea... intr-un tarziu aluneca intr-un hau imens... se intampla insa sa se intepeneasca ... se uita in jos si vede pe altul, il intreaba contrariat: Tu ce cauti aici? ... celalalt raspunde suparat: Mai lasa-ma domnule in pace ca uite nu-mi mai gasesc calul :)

Silvia... ultima strofa e superba... desi dualitatea el-ea este asezata ostentativ as fi gasit potrivit insa sa las indeterminatul si astfel sa las cititorului bucuria de a deosebi yahgul de yin... adica
își dezbrăcă încet aripile
în fața oglinzii
îngenunche la picioarele patului
apoi alunecă în râsul lui
ca într-o iarnă definitivă
Frumos spus...

Diana intr-o situatie mai speciala pentru mine ma gandeam ca si in momentul in care doi oameni care se indragesc, de preferinta barbat si femeie, se hotarasc sa ucida o dragoste mare, chiar si atunci o fac impreuna, sincronizandu-si cutitele in pantecul salbaticiunii care i-a scos pentru o clipa din banalitatea unei vieti prea normale.
Atunci cand iubesti perceptia iti e alterata dar aceasta rotire e una inspre autentic... incercam sa ne armonizam iubirile cu \"realitatea\"... prostia omeneasca.

Ioana oamenii isi au certitudinile si indoielile lor altfel nu ar fi oameni si nu ar mai fi conectati la aceasta mare iluzie numita viata... probabil ca au dreptate unii care considera ca lumea nu e decat proiectia mintii noastre, ca otravim acest spatiu al fiintarii cu dorinte greu de atins a caror neimplinire ne face nefericiti... simplitatea nu e o haina saracacioasa ci una greu de purtat de noi, fiinte atat de complicate. Mintea e pana la urma zid iar nu exista cunoastere ci doar oglindire nemediata... Multumesc pentru venirea ta aici, bucurie mare pentru mine.

Virgil... faci un lucru grozav, de suflet, care nu se afla la indemana oricui... pace in suflet prietene.

Multumesc domnule Adi Cristi pentru surpriza placuta si eforturile de promovare a unor oameni care cocheteaza cu poezia... desi gesturile de acest gen par nesemnificative multora eu le inteleg utilitatea si va felicit pentru continuarea acestui bun obicei.
Imi permit ca aici sa multumesc si Simonei pentru ca a gasit vreme sa se bucure alaturi de mine.

Magule e mult adevar in ceea ce spui... nu stiu insa daca trairea femininului este ceea ce se intampla... nu mai e cautare... e o stare pasiva dar paradoxal nu yin... am spus candva asta asemuind povestea de referinta cu o apa virila... matca e asteptare, e constiinta ca izvorul ce o locuieste nu putea sa isi porneasca drumul din altceva, e pana la urma vorba de nevoia de a ocroti si de a darui dezinteresat. Si inca ceva... e lumina magule si eu prea devreme in intinsul soarelui si de aici durerea.
Multumesc pentru cuvintele tale cu talc, prilej de invatatura pentru mine.

Ioane in aceste fragmente de oglinda ne regasim fiecare cateodata doar pret de o clipa alteori ca si continuum... ce alegem spune multe despre noi. Multumesc.

Facem targul :)... o fi soare, o fi noapte intotdeauna vor exista animalute care ne vor musca sau altele care ne vor tine companie si ne vor apara... totul e sa discernem ce e viu de ceea ce e oferit mortii si sa lasam cursul sentimentelor liber.