Negru Vladimir

Loredana... hai sa fim seriosi si sa lasam tonul protocolar... spune ceea ce crezi fara nici o ingradire... ma bucur ca ti-a placut chiar si asa tinand secretul asupra a ceea ce ti-a ramas in suflet dupa citire.

Mircea... La Multi Ani frumosi omule bun... sa-ti fie cararile albe si lumina sa te insoteasca peste tot.

Ela... intelegerea e un proces lent ce presupune acordarea fiintei tale cu a celuilalt si vibrarea la unison... cateodata insa pe fondul unei \"geografii\" sacre comune care poate lua numele de soarta cei doi pot intra in comuniune mult mai usor... ma rog, trebuie sa existe si clipe privilegiate care sa concure la acest fel de \"nunti\". Am incercat asta de multe ori, mai ales pentru a ajuta oamenii si nu mi-a fost usor sa preiau constient o parte din straiele celuilalt, unele rupte sau prea sarace, unele in care incapeam cu greu :)... cateodata am reusit, alteori nu. De aceea nu pot avea poate certitudinile tale in privinta intelegerii.
Carmen... 11 poate determina o interpretare a vietii la nivelul cuplului, poate si ca refuz al reducerii numerice, pe un plan sublimat... dar tot asa prin mecanisme perverse aurul isi poate pierde stralucirea, argintul devine doar samanta ocultata in pantec neroditor... ramane dualitatea ce se opune principiului ordonator... nasterea raului.
Dana... imi pare rau ca ti-am stricat placerea de a bea cafeaua in dimineata asta :)... te mai astept poate data viitoare vin si cu indulcitor :)

Ioan... de data aceasta interpretarea ta e realizata intr-un registru ce se sustrage \"logicii\" poemului, dar te felicit pentru comentariul foarte bine alcatuit care denota ceea ce multi nu au la purtator... minte luminata si multa cultura... De fapt textul este expresia unui act magic iar pantaclul, pumnalul, sabia, pentagrama, pocalul, mandala etc sunt elemente necesare intr-un asemenea ritual al raspantiilor. Nu are rost sa plictisesc oamenii cu alte detalii.
Livia... multumesc... se poate interpreta si ca re-nastere dar nu intotdeauna lutul se lasa modelat, mai ales cand \"constiinta\" trupului domina spiritul. :)
Daniela... tu ai inteles ca de fapt cele de sus si cu cele de jos sunt unul :)
Lucian... oglinzile ce reflecta o realitate si care isi reflecta oglindirile una in alta... astfel viata se poate oculta sau dimpotriva deveni cognoscibila.
Va multumesc pentru citire si cuvantul lasat aici.

Mi se pare o poezie de atmosfera bine sugerand avatarurile \"iubirii din pod\", un fel de melanj intre trecut, amintire, regret, un fel de \"acum vad altfel lucrurile\" etc... frumos finalul... zdrentele acelea...
Sunt aici imagini interesante gen \"aveai
un puternic miros de naftalină în zâmbet\"; \"Erai un personaj croit din petece vechi\"; \"mi-am privit zdrențele
ce-mi atârnau în ochi.\"; \"fiecare cusătura din mine
trecea, înainte de toate,
prin tine\"
Ca si recomandare: evita in poezie punctele de suspensie, mai multa atentie la verbe; nu fragmenta textul cu majuscule la inceputul randurilor; nu te incorseta... lasa cuvintele sa zburde mai liber :)

Stefan... ai pus accent in comentariul tau pe dimensiunea estetica a poeziei... poate ca ai dreptate si uneori e bine sa nu ne mai intrebam ce e dincolo.
Simona... multumesc... e un labirint acolo... candva o sa inteleg cand o sa gasesc cheia :)
Dan... multam... prima strofa e poate cea mai concreta :)
Cristiana... ma bucur ca ai revenit pe textele mele... asa mica cum e steaua ta :) ma bucura pentru ca in spatele ei se afla un om care stie citi printre randuri.
Sebastian... oare? Albul nu e culoare :)

Florine... mi se pare un text deosebit tocmai prin rafinamentul simbolurilor utilizate ce constituie premisa exprimarii unor sentimente aproape de intensitatea la care sunt traite... simt insa ceva nou, un soi de renuntare, impacare cu soarta... poate ma insel... finalul... refuzi pana la urma statutul de calauza? Cumva chiar te inteleg.

Ioane... daca in asta ar consta treaba crede-ma ca stiu cum se rezolva... dar...
Ela... treaba cu credinta e ciudata mai ales daca din ea ti-ai facut pilon al existentei... negarea de sine... ma opresc ca iar zic lucruri mari si imi dau militienii amenda:)

Ela... chiar imi era dor sa ma vad prin ochii tai... ai darul acesta de a intelege adancul acolo unde altii doar zgarie suprafetele. Multumesc.

Carmen... ai prins ideea... asta e esenta tragicului.
Ada... nu stiu daca e fuga de sine... desi cum umbra incuiata in baie poate as putea face chiar si asta :)
Lucian... nu te \"modifica\" dupa acest poem... crede-ma ca stiu ce zic.
Florina... fiecare rezonam cu ceea ce ne e aproape... poate ca acolo te-ai simtit pe tine... poate nu.
Ioane... cand aproape de tine nu mai e nimeni atunci te amotioneaza pana si ciorile de pe gard... chiar mi-a parut ca le pasa de mine.
Virgil... poezie?:))... niciodata!... ehehei la tine iluminatul stradal e de vina pentru lipsa noptilor... initiatice:)
Danut... stiu... dar nu m-am putut abtine :)
Multumesc pentru citire si comentarii.

Danut... multumesc... nu te mai inclina ca Doamne fereste o sa faci o criza de sale... desi tu esti tanar :)
De scris am scris si eu cum mi-a venit la gura.

Silvia... ce repede sar cei vii sa imparta lucrurile mortului :))... dar pentru ca ai fost prima la veghe iti daruiesc chiuveta mea favorita... stii am facut amor in multe locuri pe cand mai traiam :)... dar de asta mi-o aminti ingerul curand.

Dana... adica sa ma caut? :) Ma bucur ca ai trecut pe aici... prietenii sunt oricand bineveniti.

Multumiri Thais... printre toti norii comentariul tau mi-a adus un zambet.

Mae... multumesc pentru prezenta ta aici... am preferat termenul \"roade\" pentru ca induce ideea de fiinta, de salbaticiune, repetivitatea actului... simteam nevoia a ceva viu in poezia asta... altfel era natura moarta.

Mihai... onorat de prezenta ta aici si de faptul ca textul ti-a trezit interesul... multumesc si pentru stea desi sunt convins ca incercarea aceasta de poezie nu merita pe deplin generozitatea ta.
Gabriela... vremurile... ma bucur sa te regasesc aici.

Multumesc Costin... ma iarta dar chiar nu stiu ce as mai putea zice.

Partea aceasta mi-a placut cel mai mult...
\"Ridicăm aceasta biserică pentru Cel pe care l-am creat prin visul nostru, pentru Cel care stă suspendat în uitare deasupra orașului. Poate va deschide ochii, ne va privi și ne va recunoaște. Va veni și va trăi printre noi.\"

Silvia... adancul tristetii ma face sa-ti smulg aplauze... aproape ludic. Dar iti multumesc pentru vorbele tale si bafta la vot.

Virgil... de unde frate optimism... stii tu vreun izvor?
Lucian... cumva chiar asa si e
Silvia... uite un poem de-al meu care te emotioneaza... chiar de baba mea :)
Poate suna infantil ca s-a bagatelizat... poate negatia de la inceput de rand da si solutia... ce zici?