The babe is back in town

He, heee, pan Vladimirescule, de când te pândesc la cotitură să mi te laud și io în gura mare, fără teama de a mă lua cineva de guler, drept tămâitor! Apăi, bre, Vladimire, simții poema ta până celula alfa-beta-gama a pântecelui meu cel mult înfometat de ziceri rare! Ci zici tu că \"suntem conectați la un simulator al trăirilor\" și că ai \"călări niște dragoni albi\", ceea ce mie tare mi-a stimulat imaginația și m-a făcut, deodată, să mă simt ditamai fiara șăgalnică, hăcuitoare de \"Lara Croafte\", bre! Și văd, mai la vale, și \"acea placă video\" așezată \"în locul inimii\" care mă face să mă simt trist...trist...de ce mi se întâmplă!
Și finalul ăsta pe care nu mă abțin să nu-l reproduc în întregime:
\"aceasta ne este chiar viața
aici plăcerea se măsoară în atingere
depărtarea se simte numai în carne
bucuria și tristețea ne rănesc deopotrivă
aici suntem noi
și ne datorăm aceste cuvinte\"

Vladimirule, Pane, bre, asta-i boala mea: dacă nu simt cuvintele în sânge, degeaba m-ai plimba pe la toți evangheliștii făcătorilor de decoruri boite, eu tot la sufletul grăitor de sunete adevărate mă adăp. Așa că, de aci, n-ai fi plecat tu fără să te pocnesc cu o stea în frunte, dar...uite, asta avui, asta îți dădui...și să mai mă încânți că...de...pe naș nu-l păcălești cu una, cu două!

Da,si mie mi-a cam luat-o la vale imaginatia dupa ce am citit poezia asta.,,adunand puncte pentru fiecare comoara dezgropata,,..,,chiar nu conteaza ce placa video ne-am asezat in locul inimii,,..Ca bine zici.And welcome back in
town,babe.

Ioane... ce sa spun... bucuros de venirea ta peste textul postat de mine (sunt sigur ca mi-au iesit bine \"analizele\" poetice daca s-a gasit \"Peia\" la mine in pagina, dat fiind faptul ca nu ma vizitezi chiar des) si onorat de cuvintele pe care le-ai adresat cu atata generozitate. Dar ce va zice acum lumea? Ca Arhonte a facut un ou de aur, cand toti il stiu de mistret? :))
Danut... \"placa video\" e expresia performantei in vizualizarea fantasmelor, in detrimentul sentimentului real, nemediat.
Va multumesc de pe-trecere si va mai astept.

De fapt, primul lucru pe care îl fac este să exclam Cât de atipic!!! Un Vlad pe care eu îl cunosc liric se avântă pe tărâmuri SF printre Angeline și vârste ale titanilor, într-un abuz tehnologico-sentimental de invidiat. Te apreciez și invideiez pentru caracterul tău cameleonic, nu mulți pot trece dintre oglinzi și vrăji în mijloc de hard-ware.
Deși, carnea, sufletul, zâmbetele sunt toate electonice.
Nu, nu suntem noi aici.
miraj

Sinoma stii cum e vorba aceea... nici intr-o viata nu cunosti bine un om... totusi sa stii ca pretinsul meu cameleonism nu are legatura cu caracterul ci eventual cu temperamentul... eu ii zic putere de a empatiza cu stari de factura diferita pe fondul lipsei simtului masurii.
Ai sesizat ambivalenta cuvantului \"noi\" care poate insemna si altii? :)
Multumesc pentru trecerea ta aici dar nu ma invidia... zau daca ai pentru ce :)
Te mai astept cu drag.

Ma iarta ca ti-am stalcit numele... acum ce sa fac... ma prind nas :)

am citit eu mai de mult si o recitesc de fiecare data cand sunt suparata, o povestire : Eu , robotul. si acolo pune Asimov bazele pozitronicii. si zice el asa ca si cel cu inima de fier poate iubi si noi putem deveni inumani.

ce ne facem? ramanem doar datori. sa nu uitam de noi.

Dana... si eu am citit cartea cu pricina... ai dat o interpretare deosebita poemului meu... nu e putin lucru sa poti gandi astfel si nici la indemana oricui.
Multumesc pentru trecere si semnul lasat.