Îmi săp calea către ceva mai bun,
Către zările albastre,
Către cripta din adâncuri;
Ce\'a ascuns în ea secretul faronilor pierduți,
Când săpăm către adâncuri,
Dăm de prieteni vruți,
Au închinat ofrandă Domnului de sus,
Și'au așteptat răspunsul,
Dar Domnul lor doar le'a zâmbit,
Lăsându'i să audă,
Durerea ce i'a asuprit,
Dând sufletul să'l vândă...
Cain, tristețea l'a
Aș vrea ca sărutul muiat în nectarul de lotus,
Să'și piardă difuzul contur albăstrui
Pe buza'mi murdară de'atingeri de îngeri,
Ce'așteaptă aripi din orbire să curgă.
Măsliniul cer se zbate
Priviți cum în ochii lor
Luminile turbate se masturbează,
Într'un satanic joc de umbre rătăcite
În valea trupului fără rădăcini, unde
Nopțile sunt crestate de tropotul de cal
Zdrobind, cu
Părinte de ce m\'ai chemat la tine?
Doar știi că o să mint...
Cum aș putea să\'ți spun ce zace\'n
Măduva\'mi țepoasă?
Spui că\'s mântuit,
Că sunt iertat până la anul,
Când voi veni din nou
Sărută\'mă azi
Sfârc al fecioarei moarte
Eros ne cheamă
Katana de spini
Pe fruntea fotonilor
Negrul să\'mi șterg
Plânge\'mi aortă
Sângele virginelor
Ce\'n static se
De ce când îmi zâmbesc cucoanele pe stradă,
Nu'ntorc privirea, trecând nepăsător...?
În urma mea le'aud rostind c'ar vrea să soarbă
Momentele obscure cu geniul trecător...
Mai stau în parc,
Când te'am cunoscut,
În mine nu era decât germenele iubirii...
Când m'ai sărutat s'au dezlănțuit
O explozie de sentimente...
În nebuloasa sufletului meu
Te'ai extins, încât,
Mi'ar trebui ani
Pe\'altar așez sfiosul fluture,
Ce s\'a zbătut într\'un borcan plin de rășină,
L\'am chinuit cu mirisme stingătoare
De lumină;
Oh! Ce frumos erai când tremurai sub razele
Unui soare rătăcit
Colbul dansa în extaz printre stele,
Mușcând buza luminii pierdute;
Comete clipeau în universul atomului ambițios...
Prin vene de vid, tot curgând, tot curgând,
Mirajul sălbatic al galaxiilor
