Poezie
Zâmbind
Unei necunoscute
1 min lectură·
Mediu
De ce când îmi zâmbesc cucoanele pe stradă,
Nu'ntorc privirea, trecând nepăsător...?
În urma mea le'aud rostind c'ar vrea să soarbă
Momentele obscure cu geniul trecător...
Mai stau în parc, privind un hoit ce putrezește,
Savurându'i gustul urât mirositor,
Stau doar o clipă, două... o fată îmi zâmbește,
Visând la clipe - de chin și de amor...
Trecând printr'o bodegă, să gust puțin din sete,
Cu ochii umezi, de soartă plictisiți,
La bar, o tipă grasă, îmi spune: "Am trei fete,
Și toate sunt în căutare de iubiți..."
Cu fața gri de gânduri, pătată de albele cuvinte,
Cu pasul leneș, priviri tot aruncam,
Când am văzut'o iară, fecioara celor sfinte,
Din ochii'mi, clipind tot îi zâmbeam...
024.354
0
RG