Poezie
noi mai bătrâni și mai țicniți ca niciodată
1 min lectură·
Mediu
uite cum îmi anulează orice instinct de supraviețuire
amintirea ta
a lăsat urme pe cimentul proaspăt
din fața casei
sub pleope atâta neliniște
(re)simt micile noastre trădări
mai tare decât frica de oameni
în puzzle-ul ăsta urban
nimeni nu-mi spune cum să găsesc
femeia care să plângă
de la început până la sfârșit cu mine
pereții camerei aveau culoarea palidă a cadavrelor
când am înțeles că dragostea durează doi ani
noi vorbeam despre inimile pe care n-o să le frângem niciodată
despre nopțile cu frigul în oase ne lăsam pe spate
în mâini tremurătoare
/ne cufundam până a doua zi dimineață
și număram firele de păr căzute pe cersafurile calde
când am dat să plec ne-am zâmbit
apoi nu ne-am mai văzut niciodată
023.087
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Negru Florin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Negru Florin. “noi mai bătrâni și mai țicniți ca niciodată .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/negru-florin/poezie/14070063/noi-mai-batrani-si-mai-ticniti-ca-niciodataComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRFără instinctul de supraviețuire am deraia de la normalitate, am înnebuni și ne-am pierde aderența la realitate, căci în puzzle-ul urban întâlnești tot felul de oameni, care manifestă simpatii pentru o categorie umană și antipatii față de altă categorie de oameni, iar de privire apasă atâtea neliniști, frământări și incertitudini, încât nu mai e pătrunzătoare, și panorama pe care o deschide e obturată de subiectiv și obtuzitate.
Să înlocuim frica de tenebrele din noi și față de necunoscutul din oameni, cu încredere și toleranță.
Să înlocuim frica de tenebrele din noi și față de necunoscutul din oameni, cu încredere și toleranță.
0
La total aduce totuși la masa lecturii irizațiile
unui suflet sensibil...
Toate bune!