Mă împiedic de un destin amar,
Mă agăț de vise și sper, dar în zadar,
Mă privesc și mă zăresc singur în umbră,
Cu mine împart gândul, cu mine îmi schimb o vorbă.
Trăiesc singur uitat de
Rătăcit în agonia tristeții și a singurătății,
Simt din depărtare parfumul otrăvit al morții.
Îmi mănânc și ultimele frunze de pelin,
Sunt condamnat pe viață în acest destin.
Aș vrea să mor
Fugărit de o coasă întunecată,
Încerc să scap alergând după o zi fermecată,
Unde moartea nu mai e așteptată,
Unde florile îți șoptesc în șoaptă.
Licuricii de-ar strălucii în miez de
Mă târăsc în genuchi cu inima-n mână,
Îți strig numele, în suflet îmi fulgeră și tună.
De ce te prefaci că nu mă auzi?
De ce rămâi în tăcere și nu-mi răspunzi?
Vreau să mă fac simțit în glasul
Ma doare capul
Inima mi-e pustie.
Degetul mi-a rupt ciorapul
Tin speran vie
Am ochii somnorosi
Sunt turmentat
Imi pun tenesii jegosi
Si tricoul patat
Baut si nemancat
Imi pun
Genuchii ma tarasc
Si lacrimile imi curg
In suflet ma caiesc
Si speranele imi fug
Stiu ca esti aproape
Iti simt mirosul putrezit
De ai intarzia o noapte
Ti-as merge alaturi fericit
Miraj de dragoste
Abia-ndraznesc
Sa te privesc
Sa te ating, sa-ti vorbesc
...in fata ta ma topesc
Parfumul tau
De stugure tarziu
Farmecul tau
De soare aramiu
Privirea ta...
Cine o poate
