Poezie

Fugărit de moarte

1 min lectură·4 decembrie 2011

Mediu

Fugărit de o coasă întunecată,

Încerc să scap alergând după o zi fermecată,

Unde moartea nu mai e așteptată,

Unde florile îți șoptesc în șoaptă.

Licuricii de-ar strălucii în miez de zi,

Tristețea de-ar fi devorată de mii de bucurii,

Iubirea de-ar rămâne mereu intre cei vii,

Eu veșnic aș fi iubit, nu aș mai muri.

Dar m-am născut ca să plâng și să mor

Simțind cum amăgirile dor,

Cum amărăciunile te amărăsc din zbor,

Cum gândurile singurătății iți dau fior.

Oare cât o să mai pot fugi?

Oare ce scuză în fața morții aș mai putea găsi?

Ieri, i-am cerut să mă mai lase o zi,

Să văd soarele și luna și apoi o să pot muri.

Azi, i-am zis că vreau să văd un puf de păpădie

Cum e purtat de vânt neavând împotrivire;

Mâine, mă tem că nu o mai pot minți -

Păcat, mâine nu e o zi potrivită pentru a muri.

001.142

nedelcu ninel. “Fugărit de moarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nedelcu-ninel/poezie/13995109/fugarit-de-moarte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.