Poezie

Ești al meu, în sfârșit

1 min lectură·4 decembrie 2011

Mediu

Mă împiedic de un destin amar,

Mă agăț de vise și sper, dar în zadar,

Mă privesc și mă zăresc singur în umbră,

Cu mine împart gândul, cu mine îmi schimb o vorbă.

Trăiesc singur uitat de toți

Trăindu-mi viața la granița cu cei morți;

Sufletul mi-e îngenunchiat și plânge odată cu mine,

Azi trebui să mor și sunt singur ca un câine.

Hai, vino și fură-mi sufletul,

Devorează-mi inima, termină-mi calvarul,

Nu-mi mai pot amâna moartea încă o zi,

Nu mai am nici un motiv, nu mai pot zâmbi.

Mă întind în pat, mă stresez și te aștept,

Când o să mă sting, aș vrea să o fac fără regret,

Îngerii să-mi intre în casă și să privească

Cum moartea mă omoară și începe să zâmbească.

Uite-o cum vine spre sufletul meu,

Mă privește în ochi și o privesc și eu,

Mă zbat să scap, dar sunt împietrit,

E lângă mine; îmi șoptește "ești al meu, în sfârșit!".

001.177

nedelcu ninel. “Ești al meu, în sfârșit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nedelcu-ninel/poezie/13995110/esti-al-meu-in-sfarsit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.