Poezie

Dansand cu moartea

1 min lectură·4 decembrie 2011

Mediu

Rătăcit în agonia tristeții și a singurătății,

Simt din depărtare parfumul otrăvit al morții.

Îmi mănânc și ultimele frunze de pelin,

Sunt condamnat pe viață în acest destin.

Aș vrea să mor pe adieri de vânt

Bucurându-mă de chemarea Duhului Sfânt;

Aș vrea să fiu înconjurat de flori ce cântă

Bucurându-mă de fluturii ce zburdă.

Îmi arunc privirea și-mi mănânc limba,

Îmi sparg timpanele și-mi împietresc inima;

Oftând, mă împac cu gândul despărțirii

-Lăcrimând, las în spate speranța nemuririi.

De ce ai venit cu vuiete și cu durere?

De ce vrei să mă amesteci printre umbre rele?

Mai lasă-mă, măcar o zi,

Să văd soarele și luna și, apoi, o să pot muri.

Să nu îndrăznești să-ți lași pașii încrustați pe sufletul meu!

Pășește încet, ridică-mă și poartă-mă la Tatăl Meu.

Sunt invitat la dans, sunt pregătit, accept;

Să înceapă muzica, dansez cu regret.

Dansez cu moartea printre lacrimi și petale;

Doamne, ai grijă de păcătosul tău, iartă-mi toate păcatele!

Nu mă abandona, acum, în ultimul ceas!

Doamne, dă-mi curaj să-mi iau bun rămas!

001.236

nedelcu ninel. “Dansand cu moartea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nedelcu-ninel/poezie/13995107/dansand-cu-moartea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.