Poezie
Copilărie
1 min lectură·
Mediu
Plin de ciorchini e socul; pașnic adastă Copilăria
În grota albastră. Pe poteca umblată
Mai foșnește uscată iarba sălbatică,
Stă ramura neclintită; murmurul frunzișului
Răsună odată cu pîrîul albastru pe stînci.
Blajin e cîntecul mierlei. Un păstor
Tăcut pășește după soarele rostogolit peste colină.
O clipă albastră nu-i altceva decît un suflet.
În marginea pădurii se arată o jivină sfioasă și blîndă
În pămînt mai răsună bătrînul clopot un întunecat răstimp.
Pioasă cunoaștere a simțului în anul întunecat,
Răcoare și toamnă în odaia retrasă
Și sfințenia albastră răsună pe candelabru un pas mai departe.
Abia deslușit zornăie o fereastră deschisă; spre lacrimi
Privirea se-ndreaptă către dărîmate cimitire pe deal
Amintirea unei legende povestite; și totuși cîteodată se luminează sufletul,
Dacă omul voios se gîndește la primăvara aurită.
006.213
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Necula Florin Danut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat