la mulți ani tată

ești cu un an mai înalt și cu alți patruzeci mai îmbătrânit șanțurile acelea putin adânci din jurul ochilor te arată bun ca un foc de sobă te arată fragil așa cum îi stă bine unui om tată visez că mă înalț și smulg mărul din vârful pomului lui Dumnezeu că trag un cablu de la mine până la nemți ma agăț de el și noaptea pe furiș ca un hoț muncesc pământul ăla blestemat până îmi crapă mâinile cât să nu mai pot citi linia vieții visez că o să vă fac o casă în pieptul aspru al munților că veți deveni arbori de sequoia acolo pe creste deasupra tuturor celor care se aruncă în grămezi de minciuni verzi ca un mucegai visez pentru că asta îmi rămâne visez pentru că deși departe inima mea rămâne prinsă de poartă o las acolo când plec să nu vă fie dor tată la mine ninge abrupt la tine să nu măcar de ziua ta să nu