Sunt un nimic
Un nimic. Sunt un nimic, Gandesc prea mult Si nu mai simt. Sambure de lumina pura Strivit de mic in vagauna. Un pribeag al lumii mele Stransa toata in pingele. Ma invart, transpir si
Fara titlu...
Sufletu-mi se oprește în cuvinte jignitoare, Și-ar vrea o compoziție eternă De mijloace stilistice înălțătoare, Când muza este rătăcită-n beznă. Galanterii atotcuprinzătoare Descopăr pe
Deschidere
Pierduta sunt in departari cu ceturi Ai vrut sa-mi prinzi o mana ca sa tii Tot ce-ai avut mai scump;si-n versuri Ai mai putea pastra dulceata trecutelor pareri. Ramai tu singur fara
Scrisoare umbrei mele
Reflecție credincioasă a sufletului meu, Ești numai tu și îmi pășești mereu Pe urme... Schimb gânduri doar cu tine și nu spui Atâtea vise câte le văzui, La nimeni. Pribeag simbol
Tacere...
Simțind, înțelegând îl căutăm pe Dumnezeu Sublim poet și creator de viață O-ntreagă lume a iubit mereu Chiar și pe cei cu inima de gheață. Primești la sânul Tău preasfânt Pe cel trufaș ca și
Rasarit
Priviri somnoroase-aruncate pe geam Făcut-au să vadă a lumii minuni Căci fiece secundă ce o urmăream Mi-arătau alt spectru de lumini. Și soarele nu apăruse încă atunci Când privirrea-mi căzu
Flori puse la uscat
Să vezi cum dup-o iarnă-ntragă Ce-ai așteptat sclipiri de jar din zare Venit-a doar o simplă primăvară Cu astenie și cu ploi din depărtate. Să-ntinzi privirea mai în larg Alt orizont să îl
Sincronie
La intervale de jumătate de secundă Aud cum curge pic cu pic apa Și pic cu pic parcă inundă Întreagă, lumea asta moartă. E moartă că nu se oprește să vadă Să stea să privească o
Rememorare dureroasa...
Un chip de piatră am avut Când tu mi-ai spus Că doar pe mine m-ai avut Și-apoi m-am dus. Căci nu simțeam ce ar fi trebuit să simt Ca orice om, Când tu-mi spuneai cu glasul stins Povești
Adiere de pene
Ce cauți în pernă poete? Cu suflu adâncești tot mai tare Iubirea ce ieri a fost mare. Ce cauți în pernă poete? Vreun miros de șoaptă plăpândă Urechea să-mbie spre zare Aduceri aminte ce astăzi
Anabolizant
Azi lumea se-mbată de viată, Sau moarte...depinde de sine. Dar lumea nu vede că nimeni Nu-nvârte roata-nc-o dată. Simplist și suav ca un înger, Doar timpul pașește pe-alături. Tristețea din
Fugind cu norii
Și mâna-mi pe foaie aleargă Iar gândul departe gonește Iubirea ce-n suflet vestește O dragoste-ntreagă. Nu-i nimeni sa-mi spuna de-i bine Cuvântul ce astazi se naște. Cuprinse sunt
