Poezie
Sincronie
nevralgic
1 min lectură·
Mediu
La intervale de jumătate de secundă
Aud cum curge pic cu pic apa
Și pic cu pic parcă inundă
Întreagă, lumea asta moartă.
E moartă că nu se oprește să vadă
Să stea să privească o clipă.
Mă-ntreb cine o gonește de-ndată
Ce pas cu pas timpul măsoară.
Să stea să privească o clipă măcar
Cum ceilalți din jur aleargă întruna
Ce râs Doamne, ce râs bizar
Ar stârni în noi măcar fuga.
Să vezi cum se mișcă și forfotă
O lume-ntreagă dintr-un cap la altul
Și nu se oprește măcar o secundă să vadă
Măcar pe vecinul de-alături.
033650
0
remarc un tip de rima foarte rar intalnit... imi scapa numele, dar incerc sa revin, daca imi amintesc...
ma rog... intr-o strofa de patru, versul 1 rimeaza cu versul 3... versul 2 \"uita\" :) sa mai rimeze cu \"4\"... am incercat si eu, nu demult, ceva in sensul asta, in poezia \"Cer de toamna (plange cerul)\"...
nu e tocmai usor... poezia trebuie sa aiba un ritm impecabil, melodic, pentru a nu deranja... mie nu stiu daca mi-a iesit... tie, cred eu, ti-a iesit de minune...
cat despre continutul emotional, dar si conceptual al poeziei... ce sa mai zic? (\"ici-colo\" cam mult pesimism)
pic... pic... pic...
tic-tac... tic-tac...
drag, DeSpOt.