Poezie
Rememorare dureroasa...
...cainta...
1 min lectură·
Mediu
Un chip de piatră am avut
Când tu mi-ai spus
Că doar pe mine m-ai avut
Și-apoi m-am dus.
Căci nu simțeam ce ar fi trebuit să simt
Ca orice om,
Când tu-mi spuneai cu glasul stins
Povești de-amor.
Imună la ceea ce ar fi făcut
Ca să tresalte,
Abia acum mă-ntreb ce m-a ținut
Spre zări înalte.
Căci chip frumos al dragostei nebune
Nu l-am crezut
Decât atunci când am plecat pe urme
Ce le-am zărit.
Suflând cu jar amar și-un dor nestins
O biată adiere,
Abia acum văd dorul necuprins
Dintr-o iubire.
023016
0
Iar cand iubim,mai suntem oare noi?
Acum,lasand poezia la o parte-dar nu poezia ta ;)-ai mare dreptate : acele dati cand ne am \"ars\" crezind ca am descoperit iubirea,ne au facut sa devenim imuni si reci la acest sentiment si sa nu-l recunoastem mereu.
Insa viata merge mai departe.
Sunt cu ochii pe tine ;) -adica imi place sa te citesc :))
Nancy Michaela Popa