Nan Florian

Salomeea Stuparu Hic [Lizush] multumesc de vorbele bune pe care evident nu le merit. Politistul da. E meritul lui total. Si mie mi-a placut de el. Vigilent om. Dupa cum spuneam: american,de! Lizush ne mai citim. Numai bine!

\"doar oameni urâți ... pentru ei nebunia e o artă ...
doar femei îmbrăcate în ... pentru ele nebunia e un ...
doar copii încolăcindu-se lubric ... pentru ei nebunia e ...

Mi-am adus aminte de Blaga. \"Trei fete\" Ca idee; intr-o oarecare masura. Cred ca e o poezie reusita. Dura ca un diagnostic de ... Inspirat titlul. Textul este sec, penetrant, foarte potrivit cu subiectul atacat. Poate era si mai bine daca textul ar fi fost ceva mai condensat. Finalul pare a echilibra putin vehementa din text, fiind o necesara intoarcere la normalitate cu doza, normala si ea, de neliniste (\"în nopțile-n care nu e prea târziu pentru mâine\") si regretul de pierdutul tinut al vietii idilice(\"iubirea aceasta e arcadia mea frumoasa mea arcadia
fără scăpare\").

Florin Bratu ai dreptate 100%. Poezia este mai mult un exercitiu. Este cautat stilul Nichita. De fapt nu am facut un secret din faptul ca-mi place Nichita. As fi putut face observatia, imediat dupa titlu; parodie. Dar nu este tocmai parodie. Am pus-o pe site mai mult pentru tema. Mi se pare insinuanta, jucausa. Ca poetul va fi considerat slab nu este, deocamdata, o preocupare a mea, pentru simplu motiv ca poetul chiar este slab. As zice ca sunt intr-o perioada a acumularilor. Sunt pe site ca sa invat din experienta altora, ca sa-mi spun si eu parerea si ca ceilalti sa-mi spuna, la randul lor, asa cum ai facut si tu, unde gresesc. Eu am \"invatat\" greu Nichita. Am inceput sa-l invat si sa-l apreciez in timp, cu destula greutate. Citeam la modul cel mai logic poezia. Daca mi-ai spus papadia vad papadie, daca mi-ai spus ma doare-n cot simt ca te doare-n cot. Daca mi-ai spus \"ma doare-n cornisa gandurilor tale dospite-n ochii mei\" m-ai derutat. Daca acest lucru mi s-ar fi spus acum cativa ani as fi spus ceva de mama. Acum incerc sa inteleg. Mi-am construit o adevarata tehnologie ca sa pot citi o astfel de poezie. Nu ti-o spun este ciudata si este a mea. Oricum plec de la ideea ca omul care a scris poezia vrea sa comunice ceva, vrea sa aduca la lumina niste sentimente si in general ca autorul vrea sa faca cu mine un pact. De genul eu iti dau frumusetea unui gand, frumusetea unor trairi pe care poate nu le-ai mai incercat, tu da-mi aprecierea ta. Fa efortul asta. Si incerc sa-l fac. Trebuie sa marturisesc ca inca ma incearca dorul poeziilor de genul Bacovia, Eminescu, Cosbuc, etc. Poezii cu o versificatie de care eu ma simt foarte apropiat. Trebuie sa recunoastem ca ce se intampla acum in poezie prezinta si un mare dezavantaj. Versurile albe creeaza impresia falsa ca se pot face extrem de usor poezii. Si chiar se fac. Din nefericire foarte proaste, teribiliste, nu spun nimic. Eu din ... De fapt am sa dau un exemplu. Eu am gusturi proaste, imi place mancarea de fasole, nu stiu sa gatesc, dar stiu cand o mancare este reusita sau nu. Imi inchipui ca mi se intampla acelasi lucru si cu poezia. Cred ca sunt un consumator reusit de poezie. Poate in timp voi fi si creator. Stiu ca ti-am citit o poezie sau doua si mi s-au parut interesante. Imi cer iertare nu mai stiu ce poezie (poezii) ti-am citit. Am citit foarte multa poezie de pe site si cam la intamplare si le cam amestec. Am reusit sa citesc mai mult doar in cazul a doua autoare (remarcabile); nu le dau numele intrucat s-ar putea sa ajung la off topic.
Multumesc pentru comentariu si pentru faptul ca mi-ai fost musafir (placut) in pagina.

Porumbelul asta ucis aduce oarecum cu pasarea Fenix ( cam tras de par exemplul meu). Din pacate este lipsit de vlaga si nesustinut de text. Doamne George Olah! cat de limpede vad in pagina ta si cat de orb sunt in propria-mi ograda. Textul nu este un dezastru poate un pic lucrat ...Numai de bine.

Salomeea Stuparu[Lizush]! Inca o noua lovitura data cititorului! Nu poti sa nu te intrebi cine este Lizush! Faptul ca treci de la poezie la proza cu atata usurinta era de asteptat, dar chestia asta cu ... aproape poveste (am o teorie o dezvolt mai jos - asa mi-s eu caut sensuri ascunse si aici chiar cred ca sunt, si de buna caliate) este grozava, iar parantezele sunt delicioase, fac crema de pe text (si aici! Doamne! nu cumva esti specializata in paranteze?). Dupa cum spuneam, cred ca este un text cu cheie. \"mai mult nu-i permitea cip-ul\", titlul \"un fel de basm\", \"nu puteam sa ma abat chiar eu de la mersul firesc\", si alte cateva semnale imi spun ca de fapt \"aproape poveste\" se petrece intr-o lume virtuala, realitatea unui server, unde nimic nu este ce pare a fi. Unde nimic nu este ce pare a fi! Este o varianta de basm (un fel de basm), selectata de autor cu gratiosul deget aratator, de parca ar fi fost un CD din multe altele posibile. Ma astept (imi doresc) aparitia variantei a 2-a in care fata nu este chiar fata, ci o printesa, iar castravetele, sarutat de aceasta, se transforma intr-un real-virtual fat frumos. Umorul este excelent si rezulta atat in mod direct, dar si indirect din atitudinea, bine sugerata de autoare, a copilei (nu, nu de imparat) fata de atitudinea castravetelui. Terminand aproape poveste simt regretul cititorului care tocmai a terminat un text bun; parca ar mai fi mers un capitol (imi zic); simt un fel de solidaritate masculina fata de castravete, a incercat si el marea cu degetul, atitudine fireasca castravetilor; si mai simt ... simt ca eu sunt castravetele luat pe acritura si zbarcitura (otetul are un efect cumplit asupra castravetilor) plin pana la ultimul atom de regretul atator printese frumoase si destepte care mi-au refuzat sarutul ce transforma castravetii in feti frumosi dar si recunoscator acelor printese ce au incercat asta. Din nefericire starea de fat frumos nu este permanenta si este necesara o noua, si o noua ... Citind textul tau mi-am adus aminte de o poezie excelenta aflata pe site:\"cum să-ți fiu azi?\" de Elia Ghinescu si de printesa papadie si printesa castanie de Dana Stanescu. Ar fi pacat sa nu apara si alte intamplari din poznasa ta gradina de legume. Al tau pentru totdeauna castravete ... pardon! cititor.

Dana multumesc pentru raspunsul tau; impresionant. Aproape poezie \" poezia se naste, eu sunt mana care le reda pe hartie...\". Dar mai ales \"stiu ca uneori ma simt ca si cand as fi un spectator al propriei mele vieti...\" Acum am alte intrebari pe care, insa, nu am sa le pun. Prietena ta greseste, cea mai buna dovada esti chiar tu. M-am tot gandit de ce am simtit eu, citind poezia ta, detasare. Raspunsul este in modul meu de a vedea lucrurile. Cu sau fara poezia ta EU sunt detasat de actul sinucigasului. E dreptul lui (om bun sau rau nu conteaza) sa-si implineasca destinul, chiar si in moartea. Fiind un act de vointa il apreciez ca atare. Un cineva alege sa bea pana moare, in cunostinta de cauza. Face ciroza, ii spune doctorul sa nu mai bea si el ... Eu nu simt nimic. Ca si in cazul sinucigasului. A ales. E treaba lui. Evident, vorbesc de un act constient, matur, de vointa.
Si eu imi scriu poeziile cu pixul -0,5 mm - pe un suport de plexiglas. L-am dat cu glaspapir foarte fin (nu spun granulatia) si acum este mat si se scrie teribil de placut pe el. Am avantajul ca pot sterge cu guma si nici nu te murdaresti de grafit. Mina este foarte moale si ma simt tare bine cand scriu pe el. Iti spun toate aceste lucruri intrucat tu, cu siguranta, intelegi ce spun. Dana multumesc mult pentru raspuns, pentru amicitia pe care o simt in el si nu in ultimul rand pentru efortul depus (intrebarea a fost simpla, dar raspunsul ... \"oof ma pui intr-o situatie delicata\" si \"oof, nu stiu daca m-am facut inteleasa\"). Stiu ce spun, am vazut pe site (am si primit unul) cateva raspunsuri de-a dreptul sibilice. Cu cat raspunsul se vroia mai enigmatic, cu atat era mai ... plin de haz. Inca odata multumesc mult pentru raspuns si pentru sinvceritate.
P.S. Am vorbit mult de detasarea autorului fata de subiect, dar poezia imi place (si pentru asta desigur) dar mai ales pentru (in comentariu meu am spus deja \"catre ... niciunde, ... nicicand\") desertaciune, nimicul asta de viata golita de tel \"apoi ne-am continuat drumul ... fără destinație\". Iar ideea de masa, de turma \"oameni se strângeau, cunoscuți, ne zâmbeam ne băteam pe umeri familiar împărțind aceeași pâine
aceeași dimineață\" (uitate bucatile de carne ale sinucigasului - detasare?) intareste, subliniaza, scoate in evidenta (nu exista sau nu stiu un cuvant mai dur, mai clar) ceea ce urmeaza ... \"fara destinatie\". O turma de oi fara cioban. \"impărțind aceeași pâine aceeași dimineață\" ... aceeasi \"fără destinație\". Impartind aceeasi viata fara rost. Ma intreb daca mortul face parte din turma. El si-a fortat destinul? Prin acest act de vointa, de a alege \"a fost un om bun el doar a vrut să moară\" sa inteleg ca a \"evadat\"? Ca a inteles cat de inutil este sa traiesti? Vreau sa spun ca poezia ma pune pe ganduri, caut sensuri, vreau sa deslusesc dincolo de intelesul imediat. Si mai ales simt. Daca ma intrebi ce simt as raspunde nu ca tine cu doua oof-uri ci cu o suta. Cu siguranta compasiune si dispret. Amandoua pentru turma de care am vorbit. Pentru cei fara destinatie. Pentru noi (oamenii)!? Compasiune pentru viata fara rost si dispret pentru ideea de turma \"oameni se strângeau, cunoscuți, ne zâmbeam ne băteam pe umeri familiar\". Dupa cum spuneam acum am alte intrebari pe care nu le voi pune. Una singura la care nu astept raspuns. Ce este cu acel \"pretext\". Pare a fi un punct de sprijin al poeziei. A este un pretext ca si B. A si B. Ca o parghie cu un brat (B) foarte lung. A=\"ploaia asta nu e decât un\" pretext ca și B=\"visul de azi noapte cu ... \". Nu are cum sa fie o intamplare, este o constructie, de aici pleaca poezia, as zice ca pe ea se sprijina. Sau totul, absolut totul este un pretext pentru singurul lucru important (care este scos in afara parantezelor). A este un pretext ca si B pentru C. C-ul fiind \"fara destinatie\". Care astfel iese in evidenta. Dana nu te supara, fac asta cu fiecare poezie in parte (in care simt ceva deosebit) dar cu tine pot sa si vorbesc despre asta. Ma intereseaza mecanismul, tehnica. Am cochetat cu pictura (la un moment dat) si stiu de acolo ca fara tehnica nu ai nici o sansa sa \"produci\" ceva. De asta ...
Inca odata multumesc, de data aceasta pentru ingaduinta.

carmen mihaela visalon buna! \"...1989...1877...1601...101...\" interesanta coborarea asta in timp pe sange de romani, ca un fel de trepte \"ranit omul urca scarile\" (49). Imi place cum ai inchis si poezia cu nasterea si ... (am sa las ... nu vreau sa scriu moartea, poate s-a ascuns in biblioteci, sau in necuvinte) lui Nichita. Putin fortata referirea la \"IONESCO, BRANCUSI, hocus –pocus: Cioran\" (de ce cu litere mici) sau nu o inteleg eu. Sau poate necesara ca sa fie mai clara ideea (trimiterea) de Nichita, desi \"fiara mea vrea vodca ce vrea fiara ta fiara mea vrea iubire\" si \"mi-e iubire\" iar \"Si blând, albastru, ușor mormaind
Ursul polar a plecat
Cuvânt în țara Cuvântului\" nu lasa loc la alte interpretari.
Mi-e iubire de adevar, de intelepciune, de soare mi se pare usor (subliniez cuvantul usor) nepotrivita asocierea cu zeitatile egiptene. Eu as fi preferat (il vad mai bine asa pe Nichita) - mi-e iubire de ulcele, de barza si de ploaie sau ceva de genul asta. Oricum poezia tare mi-a adus aminte cat imi este mie de iubire si de dor de Nichita si pentru asta iti multumesc.

Dana Stanescu! Buna! Frumoasa poezie. Nu incape indoiala ca este o poezie frumoasa. Razbate din ea o anume tristete si un pic de renuntare deja stiute. Asa trebuie sa se intample si se si intampla. Si inca odata, si inca odata, si ... Pe langa cele simtite vreau sa inteleg mai mult. Sa prind acel ceva ce a generat poezia. Citesc de mai multe ori si scriu un cuvant, doua, pentru fiecare fraza ... nu, nu fraza, sa zicem grup de cuvinte idee. Parte a poeziei ce sugereaza o idee. Scriu: copilarie pierduta - rataciti – ispite – neadaptare – rataciti iremediabil – se inchide cercul. E o prostie ce fac eu aici. Poezia o simti sau nu. O femeie este frumoasa pentru ca este frumoasa si nu pentru ca este frumoasa pe bucati,transata. Dana Stanescu! este o poezie frumoasa. Am sa-mi mai bat capul cu ea, poate imi dau seama cum ai gandit-o. Numai de bine!

Camil Camil! Am o rugaminte. Tradu-mi in cuvinte banale ce anume ai vrut sa spui in poezia asta. Daca reusesti, cu siguranta ai o poezie foarte buna si eu sunt un cititor nepriceput. Daca nu, inseamna ca trebuie sa mai lucrezi la ea. Numai de bine!

Buna Dana! Ma gandeam ca o sa intri in textul asta (speram) dar as fi pariat cu oricine ca nu vei scrie nici macar o litera drept comentariu, nici o singura virguala, ca nu va exista nici o legatura intre el si muntele tau de sensibilitati pe care-l duci in spate. Sigur scrisa ta nu este chiar un comentariu, as zice ca in spatele \"tacerii\" este un \"la ce bun\" (am unele motivatii dar sunt puerile - probabil, intr-o discutie cu altcineva, m-as fi folosit de ele, dar aici nu; sa spunem ca a fost un gest teribilist) dar simpla ta urma in aceasta pagina ma face sa ma simt mai ... normal. Multumesc de prezenta Dana!
PS. Astept cu nerabdare \"epicul\"! Deja ma intreb! Versuri? Proza? Cu siguranta pentru tine este o provocare. Tare imi doresc sa fie un succes!

Sa atingi asemenea simplitate presupune, cu certitudine, multa munca. Sau geniu. Atat de putine cuvinte, atatea intelesuri. La prima citirea am simtit nevoia sa fac o pauza, poate o virgula mi-am zis. Inainte de \"somn\", sau dupa. Ba nu, inainte de \"vertical\", sau dupa. Mi-am dat repede seama ca orice interventie ar fi o dureroasa greseala. Este ca o sfera.

Alina Livia Lazar! Multumesc de vizita placuta in pagina. Nu de putine ori mi se intampla si mie sa simt ca un text are ceva ce-mi place fara sa pot defini exact motivul. Ba mai mult, mi se intampla acest lucru si cu oamenii. Sper sa rezolvi cu bine cu \"blestemul dorintei de vara\" - probabil vacanta cu cele bune dar si cu cele rele (mai ales cele ce tin de organizare). In poezie aleph este amintit in trecat mai mult in sensul acceptat si de Borges in \"Aleph\", dar nu-i este strain nici sensul de admiratie, de simbol al lui Dumnezeu (dupa unii chiar Dumnezeu). Oricum e plin internetul de aleph si explicatii; vei gasi chiar si poezii. Te astept cu nerabdare cu atat mai mult cu cat poeziile tale sunt pline de sensuri si acest lucru ma face sa cred ca atunci cand spui ceva o faci argumentat. Vacanta placuta Alina Livia Lazar!

Emil Carageorge multumesc de trecere prin pagina mea si multumesc si de vorbele bune! Faptul ca ai hotarat sa comentezi laudativ (a mai facut-o Salomeea Stuparu) un text pe care chiar autorul il taxeaza ca fiind neliteratura si imbulinat (am preluat de la tine cuvantul - nu te superi) spune mult. Inca odata multumesc Emil Carageorge.

Buna Camelia Petre! Citind poezia ta mi-am zis ca este ceva legat de arta poetica. In 4 timpi? Parca era prea jucausa! Si de ce ironie? Am citit comentariile. Pare a fi ceva stiut doar de fete. Daca e legat de un anume eveniment, si pare a fi, da-mi voie sa-ti citez (numai pentru tine) aceasta poezie de Blaga.

Eva

Cand sarpele intinse Evei marul, ii vorbi
c-un glas, ce rasuna
de printre frunze ca un clopotel de argint.
Dar s-a-ntamplat ca-I mai sopti apoi
Si ceva in ureche
Incet, nespus de incet,
Ceva ce nu se spune in scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit, ce i-a soptit anume,
Cu toate ca ascultat si el.
Si Eva n-a voit s-o spuna nici lui
Adam.

De atunci femeia-ascunde sub pleoape-o taina
Si-si misca geana parc-ar zice
Ca ea stie ceva,
Ce noi nu stim,
Ce nimenea nu stie, nici Dumnezeu chiar.

Numai bine Camelia Petre!!!

PS. Sigur poezia \"Eva\" este extrem de cunoscuta (am gasit-o si in biblioteca virtuala, asta dupa ce am tastat-o) dar eu am afista-o pentru ca intregeste atmosfera de taina si fina ironie. Inca odata numai bine!

Cum ar fi sa punem perdelute unui Magritte, sau chilotei unui Adonis? Nu, ideea nu-mi place, dar o consider necesara din respect pentru colegii de site care manifesta atare sensibilitati. Intrebari: la un text explicit editorul lasa un comentariu explicit? Nu se vor simti unii autori, fiind exilati intr-o zona marcata, tentati sa depaseasca anumite limite? Nu cumva aceste texte (marcate) ar trebui sa aiba acordul unui editor - indiferent punctajul autorului? Ar fi pacat ca o zona a site-ului sa se transforme in altceva. Imaginile (artistice, desigur) pot fi si ele explicite?

M-a atras acest \"prea cruda vara\" gandindu-ma eu, fie la gesturi dramatice, fie la acel crud de necopt vara. Dar surpriza, nu vara este cruda, ci autorul. Acum imi explic inundatiile, alunecarile de teren, mai nou prin tara tornade - ce n-a vazut romanul de cand e, si altele pe care nu le mai amintesc. Dănilă Florentina-Loredana inteleg de ce s-a suparat vara, desi mie textul mi-a placut. Nu este vorba de ironie, de umor fin, pur si simplu i-ai tras un perdaf ... tare, tare reusit. De stiut, am sa ma feresc a te supara cumva vreodata.
Cu acest prilej multumesc pentru cuvintele de bine. Cu simpatie,

carmen mihaela visalon! Buna! Am citit cate ceva despre doctrina sufita dar nu sunt suficient de documentat pentru a ma avanta intr-o discutie serioasa. Imi place poezia pe care ai avut bunavointa sa mi-o transmiti. Parca in trecut totul se petrecea intr-un mod mai profund si nu ma refer doar la poezie. \"Intre calculator si Dumnezeu ...\" tare imi este teama ca intre calculator si Dumnezeu deja este semnul egal. Iti multimesc pentru rabdarea de a ma citi. Nu mai spun de vorbele bune ... Am sa trec si eu pe la tine prin texte, probabil vineri (sambata) sa-mi incarc bateriile.
Cu multa simpatie,

Doamne Ina Simona Carlan! Te-ai facut de ras. Te-ai facut de ras rau de tot. Am ras copios si m-am bucurat nespus. Nu ai idee ce bine-mi pare ca mai este un “nebun” pe site care se prezinta in izmene la bal si-I cere organizatorului, om subtire (frac, floare la butoniera, local cu pretentii, de) aflat in toiul unei serioase discutii despre starea natiunii, un pic de hartie igienica intrucat ... Doamne Ina Simona Carlan! Cum poti sa intorci toata casa, tot blocul, tot cartierul, cu fundul in sus doar pentru ca vrei tu sa faci o baie. Te rog mult, te rog mult de tot fi mai prudenta, nu cred ca tara asta poate suporta asa ceva. Excelent textul, de la titlu, pana la “Mama fuma cu pompierul pe geam?”. Aproape ca nu respiri, iar cand textul ia sfarsit parca nu-ti vine sa crezi ca s-a terminat. Iti dai seama ca daca autorul ar fi privit mai atent in jur, sau daca un oarecine ar fi stranutat s-ar fi declansat dezastrul. Ar fi scapat iar “umorul” din lant si cine stie cand s-ar mai fi oprit. Ina Simona Carlan daca mai cunosti pe site unul la fel de putin normal te rog da-mi si mie adresa. Tare-mi place sa rad de altii.

Buna Dana! Excelent curge textul asta. Amintirile. Cutiile. Viata asta trecuta si pastrata (carata) in cutii este teribil de trista. Saraca Nana (noi, varsta) frumusetea, bucuria, iubirile, toate in cutii. Trecutul si viitorul ei sunt legate de aceste cutii. Timpul este extrem de prezent in toata povestirea (firesc) rujul comunist, amintirile, varsta, obiceiurile, placintele pe fund de lemn, s.a. Citind textul ma gandesc la florile pastrate in cine stie ce ratacit album; si-au pierdut frumusetea, mirosul, stralucirea, dar sunt flori de la nunta ... botezul ...
Ce ma surprinde la text este detasarea (obiectivitatea) autorului chiar de se mai pierde el prin amintiri. Ce inseamna colaborare cu Bea? Numai bine Dana si la cat mai multe texte din acestea.