Nan Florian

Carmen Mihaela Visalon
nu am umblat la text. Din nerabdare am tastat CTRL V de mai multe ori si m-am trezit cu textul multiplicat motiv pentru care am sters ce era in plus. Eu urmaresc cu placere comentariile tale (nu mai spun de texte) si mi se par foarte inspirate (dupa cum ai vazut Maria Balan spune acelasi lucru). Multumesc pentru comentariu si pentru acest “bine ai revenit”. Din nefericire am venit ca sa am de unde pleca.
Ramona Iancu
asa il vad si eu pe tata, rotunjind cu rabdare literele si neaparat cu toc si penita. Imi pare bine ca simti acest text asa cum il simt si eu.
Maria Balan
ce ne ramane? un ceas de buzunar, o pereche de ochelari, cateva scrisori, fotografii, ... si acel ceva, pe care cu siguranta nu am reusit sa-l redau (doar schitat) in prezentul text. Am incercat cu tarie sa pastrez un ton neutru – vreau sa cred ca am reusit. Primele variante erau cam siropoase, de neinteles pentru cineva “cu parinti in afara sertarului cu poze”.

Interesanta idea (si tehnica) prin care traseul real cu repere bine stabilite “in fața Bisericii Armenești, in fața benzinăriei din stația Maria Rosetti, Piața Galați” se pierde in drumul inchipuit al calatorilor intr-un tramvai al evadarii, al introspectiei, unde simti –citind- cum, spre final, pluteste o regasita pace interioara (“zâmbesc așa de aproape le este cerul”) si coboara osteniti ca dintr-un lacas al marturisirii – arca. Imi place exprimarea clara (fara obisnuitele “tertipuri” de poet) si mai ales grija de a plasa fiecare strofa in spatiu real (de parca ar spune urmeaza statia ...) asigurand, astfel, prin contrast, mai multa lumina zonei de suflet. Un desen tehnic avand drept cote mame cu copii in brate si batrani pe locurile rezervate.

seara învățam să adunăm pe degete ...
dimineața ne răspundeam
... mă opream la degetul mic ...
și mă făceam că inelarul

imi amintesc cum degetul mare pleaca la culcare iar degetul mic nu face nimic ... imi lua fiica-mea, seara inainte de culcare, degetele la rand si imi explica pe fiecare ... numai cel mic, si aici isi aplica indexul pe frunte, nu face nimic pentru ca e prea mic.
Poezia ta in care “amintirile focului și vămile sufletului le aruncam în ierbare uscate” este usor amaruie (si inselatoare) precum absintul. Mie imi place.

Hei! Buna Carmen! Regasesc, in textul tau, ceva din spontaneitatea si zambetul (putin acid) al poeziei ... Henric al VIII-lea. Imi place mult “mă-ntorc în mine ca un val trimis de verde în ocean”. De fapt suna grozav tot textul. Poate “apusa” ar trebui inlocuit cu ... sa zicem “moarta” sau “ofilita” sau ... desi nu cred a fi eu cel mai in masura sa-ti spun ce si cum. Ma intreb daca simbolistica (putin amestecata) este importanta. Am impresia ca nu (nu este deloc exclus ca la o alta citire sa vad altfel) – avand in vedere tonul lejer, jucaus, cu zambetul pe buze.
“zeiță pusă pe-adunat
din carne apusă de bărbat
un zeu”
ma face sa vad magia prin care zeitele de tot felul sunt in stare sa faca barbatul (masculul obisnuit) zeu, uneori pentru totdeauna.

Am facut greseala de a citi comentariile. Te rog nu-mi lua ochelarii de cal pentru simplu motiv al verdelui (verdele broscoiului bubos si plin de raie sarutat de printesa) intrezarit in text.

cu verdele smaraldului am sa ma-nec
s-am sa ma-ntorc tacut prin tine ca un val
sa beau din plinul cupei cu jaratec
pe Nilul alb cu stralucire de coral

zeitate macerata in femeie
licoarea astfel pregatita vreau s-o beu
si din barbat apus cu lepra-n carne
prin alba taina a privirii fa-ma zeu

Plec incantat din pagina ta, dar nu singur – am “furat” o idee veche de cand lumea si la fel de banala ca impletitul painii sau primii stropi ai vinului impletiti cu untdelemnul daruiti pamantului sau ...
Ma-ntorc in mine ca un val ...

PS nu am apucat sa raspund unui comentariu asa ca fac asta acum: multumesc!

Cum poti sa scrii asa? Cred ca ai un algoritm altfel nu se poate. Este pur si simplu imposibil. Eu scriu poezia intr-un mod foarte eficient si desigur artistic. Iau o carte de poezie si o deschid la intamplare, fara sa ma uit pun degetul in pagina si ... iau versul in cauza. Procedez la fel cu alta carte de poezie. Stiu de la inceput cate versuri trebuie sa aiba poezia mea. Cand mi-am facut norma ma opresc. Ajustez putin textul si iata poezia. Pun un pic de fior artistic si ...gata. De obicei este extraordinara. Se mai intampla uneori sa ma intoarca cineva din drum si sa sterg ce am realizat cu atat truda. ASta e! Asa e viata. Dura. Cred ca ti-a placut foarte mult poezia mea si ai vrut sa scapi de concurenta. Textul de fata e ravasitor. De o infioratoare banalitate innobilat de sufletul tau pus in text. Am citit si textele lui Eduard Tone - grozave. Totusi nu pricep. Voi nu va uitati la televizor. Pai nici o bataie, nici o scena mai ... picanta, nici o ...
Mi-au placut foarte mult.
Acum ce sa fac? Ar trebui sa ma duc sa sterg \"broasca\" si \"sacosa\" dar nu am sa fac asa ceva. Daca atat am reusit eu, asta e. Sa fiu sanatos! Tu atat de mult si eu atat de putin. Zau ca nu e dreptate pe lumea asta. Spui ca ai citit \"de dupa Nichita\". Imi pare rau ca nu mi-ai facut acolo un mic comentariu de genul (este evident ca nu puteai sa-mi spui ba omule vezi ca esti penibil -nici nu as fi acceptat ) \"frumoasa poezie, mi-au placut cuvintele si, sau, dar, inca, bine plasate in text, problema ar fi ca restul cuvintelor nu sunt prea potrivite, daca poti sa le schimbi ...\"
Ramane valabil comentariul meu anterior ameliorat cu comentariul tau: adio dar ... raman cu tine. Proza este deosebita, deosebita, deosebita in sensul cel mai bun al cuvantului. Mie imi place mai mult decat poezia. Am citit pe un site (nu mai stiu cum se numeste) un fragment din suki cel nazdravan si floarea cea inteleapta. Ma ademeneau cu descarcatul cartii in HDD-ul meu, dar nu era decat o pacaleala. Al tau talentat poet-cititor. Iarta-ma, am vrut sa spun CITITOR.

Buna Dana! Imi place teribil cum se umfla acel \"inseamna ca m-am tampit eu\" dupa care concluzia, seaca: e clar, m-am tâmpit eu. Apreciez tehnica! Inteleg jocul, inteleg ca e necesar, inteleg si textul ca pe un fel de ... experiment? Este amuzant. Dar imi este la fel de clar ca ceva nu imi place aici. Un ceva care ma racaie. Genul prin gaura cheii - poetizat? Citind poezia ma simt de parca as sta la geam as manca seminte si as comenta. Din nefericire cei ce fac asta nu constientizeaza starea de mahala. Pe cand eu, tu, noi, da! de aici disconfortul (poate). Citind poezia ma simt de parca as fi baut cafea cu sare. Starea de placere-neplacere, mirare. Sunt intr-o stare de confuzie. Da-mi voie sa incerc si eu o poezie la fel de ... interesanta.

Tarziu in noapte
Pe zapada imaculata din fata portii
Un necunoscut a urinat desenand o inima perfecta.
Perfecta.
Galben-aurie.
Si tu stii cat imi place mie culoarea asta!

Sa ma mir de simbol?
Sa ma supar de gest?

Ma rog! Ar fi trebuit sa fie o ruptura mai mare intre urinat si inima prin descrierea in culori luminoase a simbolului, frumusetea lui, comparatii inspirate, etc. Dar asa, in fuga … (poate) merge. Oricum, asa ma simt. Simt ciudatenia textului. Ma intreb: sa-mi placa, sa nu-mi placa? Parca nu merge, sau poate...
Si mai este un lucru, un blocaj pe care il percep, imi vine greu sa trec de la Dana suava, gingasa, inteleapta la Dana acida, intepatoare, satirica. Sigur ca este in discutie poezia (nu autorul), dar eu (subliniez eu) nu pot sa nu tin cont de autor. In cazul de fata. As fi tare mahnit daca te-a suparat fie si o virgula din textul meu. Numai bine Dana.
PS. Am sa las ce am scris ca un fel de istoric. De fapt m-am limpezit. Ma simt pacalit intr-un mod grosolan, desi titlul ar fi trebuit sa ma avertizeze (ei bine! nu a fost asa). Poezie de Dana Stanescu! M-am asteptat la ... pestele sa prinda viata, sa inoate zglobiu in ecranul TV-ului, combinatii cu imagini tv, poate cu personaje celebre tv, ceva gen desene animate, frumusete, sensibilitate, sentimente (desi la tv) ...
Ma simt ca intr-o schita (nu mai stiu cum se numeste schita, am cartea acasa si voi reveni cu amanunte in acest sens) de Alphonse Alais. Sper sa nu fie offtopic intrucat nu voi mai comenta poezia.
Toate cele bune Dana. Inca odata, daca te-a suparat fie si o litera din textul meu … iertaciune si o mananc (sper sa nu fie tot textul - pare destul de indigest si n-as vrea sa ma aleg cu ...).

Frumoasa poezie! Teama de a pierde copilaria, durerea simtita, ghicite responsabilitati de viitor matur, tehnica remarcabila. O mare bucurie, un indemn la introspectie ... un adevarat regal. Imi place aceasta Lory Cristea.

Citat:
\"Dintre poetii a caror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, in ordinea poeziei romanesti, Bacovia este primul.\"
\"Pe Bacovia nu-l citim decat ca sa ne aducem aminte de revenirea anotimpului adolescent inchipuit in mii de feluri, in atat de multe feluri, cati cititori are. Si in atatea posibile alte feluri \" ... \"cati cititori va avea pana la sfarsitul acestei limbi in care a scris.\"
Nichita Stanescu.

Nu plange, priveste cum ninge afara,
Asculta, ninsoarea palpita, e vie,
Nu simti cum din sfintele ceruri coboara
Bacovia si in noi reinvie.

Multumesc ca mi-ai adus in minte Bacovia intr-un mod atat de inspirat.

la inceput am luat o gura de sampanie de portocala salcie dar m-am cam speriat de ciuma si am crezut ca de fapt sampania nu este decat o potiune (textul te indruma genial catre asta) contra molimei asa ca am parasit repede pagina in ideea ca am sa revin dupa ce imi voi intari sistemul imunitar cu una din poeziile tale mai putin molipsitoare si iata-ma aici fugi de una si dai de alta mai ales lunea si mai ales martea si mai ales intotdeauna in textele tale ma simt deja ametit si incantat si am sa renunt la absint in modul meu nepoetic acesta fiind supremul omagiu ma bucur nespus ca nu trebuie sa aleg intre sampanie de portocala salcie si verde de paris intrucat le vreau pe amandoua

Salomeea Stuparu Hic [Lizush]! De ce iti este atat de greu? Pai, ia sa vedem! Eu cred ca te joci cu noi (recidiva – daca nu cumva asta este stilul tau) in poeziile tale. Ne amgesti doar asa sa vezi cum reactionam. Si noi biete musculite intram orbi in panza ta de paiajen intinsa cu atata abilitate.
Un gurmand!
...îmi e atât de greu să nu ating... o friptura in sange, suculenta
...îmi e atât de greu să nu privesc... un pahar aburind de ...
...îmi e atât de greu să nu iubesc... condimentele
...îmi e atât de greu să nu trăiesc... bine (vorba lui Basescu)
omul din mine începe să-și arate colții.
Un indragostit!
...îmi e atât de greu să nu ating... sanii iubitei
...îmi e atât de greu să nu privesc... sanii iubitei
...îmi e atât de greu să nu iubesc... sanii iubitei
...îmi e atât de greu să nu trăiesc... cu tine
omul din mine începe să-și arate colții.
Ma rog, poate ca ar trebui schimbat ceva. Asta pare cam obsedat. Desi indragostitii ...
Un poet!
...îmi e atât de greu să nu ating... transparenta unui triunghi indragostit de o tangenta subtirica al carei unghi drept este ...
...îmi e atât de greu să nu privesc... in strafundurile fiintei mele in care bajbai daupa bucatica aia de hartie de am scapat-o azi dimineata ...
...îmi e atât de greu să nu iubesc... banii (da! da! In privinta asta poeti nepoeti toti sunt la fel)
...îmi e atât de greu să nu trăiesc... in slapi, in fata monitorului, impreuna cu cartile mele prafuita. Pai cati au sansa de a trai asa bine?
omul din mine începe să-și arate colții.

Lizush citind mica ta poezie m-am gandit la o groaza de lucruri pe care nu le-am facut niciodata si pe care din nefericire nici nu le voi face. Pentru simplu motiv ca a trecut vremea lor. Si pentru ca asa am fost educat. Vai mama! Ce-o sa zica lumea? De parca lumea alta treaba nu are. Si ma apuca asa o tristete ... iremediabila. Inceputul suna a test grila, dar versul final aduna intr-un tot si face poezia. Si face bine. Lizush esti cumva certata cu metaforele. Si in general pari a fi suparata pe cuvinte. Le folosesti cu multa economie. Sa fie atat de scumpe pe acolo, pe la Baia Mare. Parca ai fi doctor, chirurg, sa fie taietura cat mai mica. Eu cred ca doare la fel. Sau cam la fel. Sa nu ma intelegi gresit. Mie imi plac asa cum sunt. Ideea este ca in general poetii impacheteaza bine subiectul, in cuvinte, mai pun si o eticheta, o fundulita, o bulina …
Numai bine!
PS. Apropo de bulina! Iarta-ma ca nu am raspuns comentariului tau, dar tot astept (36 ore) sa ies din “neverificate”. Imi diparusera niste randuri din text, am corectat si ... am ramas asa la verificari. Cum trec hopul raspund.

Salomeea Stuparu Hic [Lizush] multumesc de vorbele bune pe care evident nu le merit. Politistul da. E meritul lui total. Si mie mi-a placut de el. Vigilent om. Dupa cum spuneam: american,de! Lizush ne mai citim. Numai bine!

Dana Stanescu multumesc pentru apreciere. Speram sa-ti placa. Imi dau seama ca sunt putin naive, dar in timp poate voi reusi sa dau intelesuri mai bogate. Haiku pare, la prima vedere destul de facil, dar daca vrei sa fie o mica bijuterie iti dai repede seama ca este de munca nu gluma. Multumesc mult Dana Stanescu.

\"doar oameni urâți ... pentru ei nebunia e o artă ...
doar femei îmbrăcate în ... pentru ele nebunia e un ...
doar copii încolăcindu-se lubric ... pentru ei nebunia e ...

Mi-am adus aminte de Blaga. \"Trei fete\" Ca idee; intr-o oarecare masura. Cred ca e o poezie reusita. Dura ca un diagnostic de ... Inspirat titlul. Textul este sec, penetrant, foarte potrivit cu subiectul atacat. Poate era si mai bine daca textul ar fi fost ceva mai condensat. Finalul pare a echilibra putin vehementa din text, fiind o necesara intoarcere la normalitate cu doza, normala si ea, de neliniste (\"în nopțile-n care nu e prea târziu pentru mâine\") si regretul de pierdutul tinut al vietii idilice(\"iubirea aceasta e arcadia mea frumoasa mea arcadia
fără scăpare\").

Florin Bratu ai dreptate 100%. Poezia este mai mult un exercitiu. Este cautat stilul Nichita. De fapt nu am facut un secret din faptul ca-mi place Nichita. As fi putut face observatia, imediat dupa titlu; parodie. Dar nu este tocmai parodie. Am pus-o pe site mai mult pentru tema. Mi se pare insinuanta, jucausa. Ca poetul va fi considerat slab nu este, deocamdata, o preocupare a mea, pentru simplu motiv ca poetul chiar este slab. As zice ca sunt intr-o perioada a acumularilor. Sunt pe site ca sa invat din experienta altora, ca sa-mi spun si eu parerea si ca ceilalti sa-mi spuna, la randul lor, asa cum ai facut si tu, unde gresesc. Eu am \"invatat\" greu Nichita. Am inceput sa-l invat si sa-l apreciez in timp, cu destula greutate. Citeam la modul cel mai logic poezia. Daca mi-ai spus papadia vad papadie, daca mi-ai spus ma doare-n cot simt ca te doare-n cot. Daca mi-ai spus \"ma doare-n cornisa gandurilor tale dospite-n ochii mei\" m-ai derutat. Daca acest lucru mi s-ar fi spus acum cativa ani as fi spus ceva de mama. Acum incerc sa inteleg. Mi-am construit o adevarata tehnologie ca sa pot citi o astfel de poezie. Nu ti-o spun este ciudata si este a mea. Oricum plec de la ideea ca omul care a scris poezia vrea sa comunice ceva, vrea sa aduca la lumina niste sentimente si in general ca autorul vrea sa faca cu mine un pact. De genul eu iti dau frumusetea unui gand, frumusetea unor trairi pe care poate nu le-ai mai incercat, tu da-mi aprecierea ta. Fa efortul asta. Si incerc sa-l fac. Trebuie sa marturisesc ca inca ma incearca dorul poeziilor de genul Bacovia, Eminescu, Cosbuc, etc. Poezii cu o versificatie de care eu ma simt foarte apropiat. Trebuie sa recunoastem ca ce se intampla acum in poezie prezinta si un mare dezavantaj. Versurile albe creeaza impresia falsa ca se pot face extrem de usor poezii. Si chiar se fac. Din nefericire foarte proaste, teribiliste, nu spun nimic. Eu din ... De fapt am sa dau un exemplu. Eu am gusturi proaste, imi place mancarea de fasole, nu stiu sa gatesc, dar stiu cand o mancare este reusita sau nu. Imi inchipui ca mi se intampla acelasi lucru si cu poezia. Cred ca sunt un consumator reusit de poezie. Poate in timp voi fi si creator. Stiu ca ti-am citit o poezie sau doua si mi s-au parut interesante. Imi cer iertare nu mai stiu ce poezie (poezii) ti-am citit. Am citit foarte multa poezie de pe site si cam la intamplare si le cam amestec. Am reusit sa citesc mai mult doar in cazul a doua autoare (remarcabile); nu le dau numele intrucat s-ar putea sa ajung la off topic.
Multumesc pentru comentariu si pentru faptul ca mi-ai fost musafir (placut) in pagina.

Porumbelul asta ucis aduce oarecum cu pasarea Fenix ( cam tras de par exemplul meu). Din pacate este lipsit de vlaga si nesustinut de text. Doamne George Olah! cat de limpede vad in pagina ta si cat de orb sunt in propria-mi ograda. Textul nu este un dezastru poate un pic lucrat ...Numai de bine.

Salomeea Stuparu[Lizush]! Inca o noua lovitura data cititorului! Nu poti sa nu te intrebi cine este Lizush! Faptul ca treci de la poezie la proza cu atata usurinta era de asteptat, dar chestia asta cu ... aproape poveste (am o teorie o dezvolt mai jos - asa mi-s eu caut sensuri ascunse si aici chiar cred ca sunt, si de buna caliate) este grozava, iar parantezele sunt delicioase, fac crema de pe text (si aici! Doamne! nu cumva esti specializata in paranteze?). Dupa cum spuneam, cred ca este un text cu cheie. \"mai mult nu-i permitea cip-ul\", titlul \"un fel de basm\", \"nu puteam sa ma abat chiar eu de la mersul firesc\", si alte cateva semnale imi spun ca de fapt \"aproape poveste\" se petrece intr-o lume virtuala, realitatea unui server, unde nimic nu este ce pare a fi. Unde nimic nu este ce pare a fi! Este o varianta de basm (un fel de basm), selectata de autor cu gratiosul deget aratator, de parca ar fi fost un CD din multe altele posibile. Ma astept (imi doresc) aparitia variantei a 2-a in care fata nu este chiar fata, ci o printesa, iar castravetele, sarutat de aceasta, se transforma intr-un real-virtual fat frumos. Umorul este excelent si rezulta atat in mod direct, dar si indirect din atitudinea, bine sugerata de autoare, a copilei (nu, nu de imparat) fata de atitudinea castravetelui. Terminand aproape poveste simt regretul cititorului care tocmai a terminat un text bun; parca ar mai fi mers un capitol (imi zic); simt un fel de solidaritate masculina fata de castravete, a incercat si el marea cu degetul, atitudine fireasca castravetilor; si mai simt ... simt ca eu sunt castravetele luat pe acritura si zbarcitura (otetul are un efect cumplit asupra castravetilor) plin pana la ultimul atom de regretul atator printese frumoase si destepte care mi-au refuzat sarutul ce transforma castravetii in feti frumosi dar si recunoscator acelor printese ce au incercat asta. Din nefericire starea de fat frumos nu este permanenta si este necesara o noua, si o noua ... Citind textul tau mi-am adus aminte de o poezie excelenta aflata pe site:\"cum să-ți fiu azi?\" de Elia Ghinescu si de printesa papadie si printesa castanie de Dana Stanescu. Ar fi pacat sa nu apara si alte intamplari din poznasa ta gradina de legume. Al tau pentru totdeauna castravete ... pardon! cititor.

Dana multumesc pentru raspunsul tau; impresionant. Aproape poezie \" poezia se naste, eu sunt mana care le reda pe hartie...\". Dar mai ales \"stiu ca uneori ma simt ca si cand as fi un spectator al propriei mele vieti...\" Acum am alte intrebari pe care, insa, nu am sa le pun. Prietena ta greseste, cea mai buna dovada esti chiar tu. M-am tot gandit de ce am simtit eu, citind poezia ta, detasare. Raspunsul este in modul meu de a vedea lucrurile. Cu sau fara poezia ta EU sunt detasat de actul sinucigasului. E dreptul lui (om bun sau rau nu conteaza) sa-si implineasca destinul, chiar si in moartea. Fiind un act de vointa il apreciez ca atare. Un cineva alege sa bea pana moare, in cunostinta de cauza. Face ciroza, ii spune doctorul sa nu mai bea si el ... Eu nu simt nimic. Ca si in cazul sinucigasului. A ales. E treaba lui. Evident, vorbesc de un act constient, matur, de vointa.
Si eu imi scriu poeziile cu pixul -0,5 mm - pe un suport de plexiglas. L-am dat cu glaspapir foarte fin (nu spun granulatia) si acum este mat si se scrie teribil de placut pe el. Am avantajul ca pot sterge cu guma si nici nu te murdaresti de grafit. Mina este foarte moale si ma simt tare bine cand scriu pe el. Iti spun toate aceste lucruri intrucat tu, cu siguranta, intelegi ce spun. Dana multumesc mult pentru raspuns, pentru amicitia pe care o simt in el si nu in ultimul rand pentru efortul depus (intrebarea a fost simpla, dar raspunsul ... \"oof ma pui intr-o situatie delicata\" si \"oof, nu stiu daca m-am facut inteleasa\"). Stiu ce spun, am vazut pe site (am si primit unul) cateva raspunsuri de-a dreptul sibilice. Cu cat raspunsul se vroia mai enigmatic, cu atat era mai ... plin de haz. Inca odata multumesc mult pentru raspuns si pentru sinvceritate.
P.S. Am vorbit mult de detasarea autorului fata de subiect, dar poezia imi place (si pentru asta desigur) dar mai ales pentru (in comentariu meu am spus deja \"catre ... niciunde, ... nicicand\") desertaciune, nimicul asta de viata golita de tel \"apoi ne-am continuat drumul ... fără destinație\". Iar ideea de masa, de turma \"oameni se strângeau, cunoscuți, ne zâmbeam ne băteam pe umeri familiar împărțind aceeași pâine
aceeași dimineață\" (uitate bucatile de carne ale sinucigasului - detasare?) intareste, subliniaza, scoate in evidenta (nu exista sau nu stiu un cuvant mai dur, mai clar) ceea ce urmeaza ... \"fara destinatie\". O turma de oi fara cioban. \"impărțind aceeași pâine aceeași dimineață\" ... aceeasi \"fără destinație\". Impartind aceeasi viata fara rost. Ma intreb daca mortul face parte din turma. El si-a fortat destinul? Prin acest act de vointa, de a alege \"a fost un om bun el doar a vrut să moară\" sa inteleg ca a \"evadat\"? Ca a inteles cat de inutil este sa traiesti? Vreau sa spun ca poezia ma pune pe ganduri, caut sensuri, vreau sa deslusesc dincolo de intelesul imediat. Si mai ales simt. Daca ma intrebi ce simt as raspunde nu ca tine cu doua oof-uri ci cu o suta. Cu siguranta compasiune si dispret. Amandoua pentru turma de care am vorbit. Pentru cei fara destinatie. Pentru noi (oamenii)!? Compasiune pentru viata fara rost si dispret pentru ideea de turma \"oameni se strângeau, cunoscuți, ne zâmbeam ne băteam pe umeri familiar\". Dupa cum spuneam acum am alte intrebari pe care nu le voi pune. Una singura la care nu astept raspuns. Ce este cu acel \"pretext\". Pare a fi un punct de sprijin al poeziei. A este un pretext ca si B. A si B. Ca o parghie cu un brat (B) foarte lung. A=\"ploaia asta nu e decât un\" pretext ca și B=\"visul de azi noapte cu ... \". Nu are cum sa fie o intamplare, este o constructie, de aici pleaca poezia, as zice ca pe ea se sprijina. Sau totul, absolut totul este un pretext pentru singurul lucru important (care este scos in afara parantezelor). A este un pretext ca si B pentru C. C-ul fiind \"fara destinatie\". Care astfel iese in evidenta. Dana nu te supara, fac asta cu fiecare poezie in parte (in care simt ceva deosebit) dar cu tine pot sa si vorbesc despre asta. Ma intereseaza mecanismul, tehnica. Am cochetat cu pictura (la un moment dat) si stiu de acolo ca fara tehnica nu ai nici o sansa sa \"produci\" ceva. De asta ...
Inca odata multumesc, de data aceasta pentru ingaduinta.

Mi-a placut prima strofa. Iti propun alta varianta la fel de ... La fel de ... Ma rog, la fel de. Toate cuvintele iti apartin. Aranjarea in pagina este alta. Ce este interesant la poezia asta? Pai la fiecare 5 minute mai poti scoate o varianta. La fel de ...

porțelanul adoră inima ta ca o baltă verzuie,
cu o blândețe mai muta decat gura pestilor,
carne suavă de abator începe să scadă măcinată de globule.
Cine ar îndrăzni să n-o atingă cu aripi de liliac izbindu-se de ziduri
prin care poti sorbi marea pasiune pândită de străvechi asasini

carmen mihaela visalon buna! \"...1989...1877...1601...101...\" interesanta coborarea asta in timp pe sange de romani, ca un fel de trepte \"ranit omul urca scarile\" (49). Imi place cum ai inchis si poezia cu nasterea si ... (am sa las ... nu vreau sa scriu moartea, poate s-a ascuns in biblioteci, sau in necuvinte) lui Nichita. Putin fortata referirea la \"IONESCO, BRANCUSI, hocus –pocus: Cioran\" (de ce cu litere mici) sau nu o inteleg eu. Sau poate necesara ca sa fie mai clara ideea (trimiterea) de Nichita, desi \"fiara mea vrea vodca ce vrea fiara ta fiara mea vrea iubire\" si \"mi-e iubire\" iar \"Si blând, albastru, ușor mormaind
Ursul polar a plecat
Cuvânt în țara Cuvântului\" nu lasa loc la alte interpretari.
Mi-e iubire de adevar, de intelepciune, de soare mi se pare usor (subliniez cuvantul usor) nepotrivita asocierea cu zeitatile egiptene. Eu as fi preferat (il vad mai bine asa pe Nichita) - mi-e iubire de ulcele, de barza si de ploaie sau ceva de genul asta. Oricum poezia tare mi-a adus aminte cat imi este mie de iubire si de dor de Nichita si pentru asta iti multumesc.

Dana Stanescu! Buna! Frumoasa poezie. Nu incape indoiala ca este o poezie frumoasa. Razbate din ea o anume tristete si un pic de renuntare deja stiute. Asa trebuie sa se intample si se si intampla. Si inca odata, si inca odata, si ... Pe langa cele simtite vreau sa inteleg mai mult. Sa prind acel ceva ce a generat poezia. Citesc de mai multe ori si scriu un cuvant, doua, pentru fiecare fraza ... nu, nu fraza, sa zicem grup de cuvinte idee. Parte a poeziei ce sugereaza o idee. Scriu: copilarie pierduta - rataciti – ispite – neadaptare – rataciti iremediabil – se inchide cercul. E o prostie ce fac eu aici. Poezia o simti sau nu. O femeie este frumoasa pentru ca este frumoasa si nu pentru ca este frumoasa pe bucati,transata. Dana Stanescu! este o poezie frumoasa. Am sa-mi mai bat capul cu ea, poate imi dau seama cum ai gandit-o. Numai de bine!