Văduva

o pătrunderea adâncă în cuvânt și o scanare reușită a momentului.
îmi place precizia făcută cu tact și modul în care este descrisă fiecare stare
dintre capetele acoladei \"un cuptor de pietre afumate\" și până la \"mesajele codate și împietrite/ ale singurătății\"

pentru mine e o aducere aminte, o retrăire a momentului care doare
și doare în fiecare din noi atâta vreme cât rătăcim undeva prin trecut.

mi-a plăcut acest poem pentru că e din firea lucrurilor și sunt firimituri din viață.

cu sinceritate,
teodor dume,

va multumesc pentru rabdarea interpretarii...
încerc sa spun mult în putine cuvinte (si \"între cuvinte\")
aceste spatii sper sa \"transpire \"aceaasta apasatoare traire ,sa ma libereze de o stranie culpabilitate,de exil,de întrebari care mi se impun ,ca un roi de albine ucigase
e o întoarcere într-o matrice în care,în copilarie ,mi-a dat niste fundatii de care abia acum sunt constienta,ca si cum am siragul vietii în mâini si separ bilele cele mai stralucitoare (nefiind prea multe ,de altfel)le disting ,le vad în sfarsit ,abia acum ,într-o lumina noua,a MEA,un fel de testament de frumusete ,un imn al unei lumi apuse...
scuze pentru vorbarie...nu sunt paseista...

Un crochiu creionat cu tristețe, acest abandon în sine însăși poartă efigia unor dureri nescrise \"Ochii nu mai privesc spre cer\" o acceptare a eșecului total...
În plină iarnă a sufletului se deschid miasmele singurătății cu mesajele ei împietrite de timp.
Deosebită metaforă:
\"Leoaică abătută,/Care ar mușca bucăți/Întinerite de lună/Căzute din senin.\"

marina,comentariile tale îti seamana:printesa a starii de gratie...
cursurile de folclor la universitate,copilaria la tara(caci eram o citadina suta la suta)lecturile ,dorul în inima unui exil (care nu este deloc nefericit),toate acestea ma tulbura
nu fac decât sa copiez înscrisurile încrustate în memoria sângelui înradacinat în mine cu începuturile si sfarsiturile tribale ale clanului meu ,care este în sinele tuturor...
un fel de bilant ori ADIO nostalgic la tot ce am pastrat în albumul încântator al vietii(cazuta în genunchi de uimire),chiar daca stiu ca poezia de azi scoate putele(sabii simbolice ???) wc-urile,urina si alte licori...dar nefiind din aceasta generatie ,fac si eu ce pot...desi am avut si eu perioada experimentelor ,care este gratifianta si nebuna ,nebuna ca tineretea...

pe idee nimic de comentat. Eventual... Sa deschidem ochii!
Tehnic, bucata aceasta imi pare rupta de context/ritm
\"În vânt -
Leoaică abătută,
Care ar mușca bucăți
Întinerite de lună
Căzute din senin.\"

\"bucati de luna\" face parte din ceea ce folclorul si \"realismul magic\" ne permit ca \"hrana\" plina de simboluri
trecerea timpului ,ma \"trimite\" spre paradisul copilariei ,vacantele unei \"citadine \"la tara ,la bunici
fac un fel de inventar al \"oamenilor frumosi\" din spatiul MEU ,(si mioritic în general)
dar va trebui sa refac forma poemului ,care initial a aparut în franceza într-un vol în 2008
merci