Matroana

Îmi place ritualul care se desfășoară cu multă candoare în acest poem cât farmecul amintirilor atât de senzuale. Finalul poemului îl găsesc încântător:

„În mirosul de pin
al modestului lor pat
de oameni vii...”

Cu admirație,

George Floarea

cuvintele dvs au facut mult bine ideii care mi-o fac ,ca orice femeie (ori barbat) la orice vârsta ,reprezinta un moment sustras misterului infinit al vietii
sunt \"definitii\" foarte intime,personale,idilice,sincere,caci aceasta frumusete ma^îmbogateste,ma hraneste
sunt la distanta,deci din ce în ce subiect al melancoliei \"mioritice\",a identitatii mele originare...un instinct de conservare vital si indispensabil ca aerul pe care îl respir
merciiiiiiiiiiiiii !!!!!

un post scriptum!
remarc ca va numiti floarea...e o coincidenta care ma tulbura,caci personajul feminin la originea acestui poem se numea floarea ...parole d\'honneur !!!