Motoc Lavinia

Saxofonistul Mai pe la primavara deschid usa la caisi fac ordine la conservele cu stari si ies afara din mine din sine te ascult Tu nu esti acela la, si, do, la, pe o coada de

Tatei Imi las pantofii murdari de cuvinte La usa Cand intru-n camera tatei. Il gasesc un pic batran, dintr-odata, Parca nu mai e loc sa se ascunda. In \"Printul de hartie\" i-am lasat Un

\"My favorite color is pink\" ea spunea si tinea de labuta un iepure accidentat nu intelegea de ce ma asteptai cu palmele potir fara sa cobori din fotografii sa-mi intinzi galant un pahar cu

A venit si momentul acesta in care pot sa imi dau parul peste umeri dintr-o zvacnire si sa ma dezbrac in fata domniilor voastre: Nu se vede nimic, zbierati toti, da-ti la o parte puful,

Pierduta Cum ma mai framantai adanc intr-o covata de cuvinte am ramas muta eu nu ma mai strig m-am strigat si pe note sunam prea inalt intre bemoli si diezi nu erau decat opt eu nu

Emotie - Eu vreau sa ma fac balerina sa imbrac rochii de lebada si sa intind umbre de aripi pe lac ca pe o scena larga, de sulfina. -Ba nu,eu vreau sa fiu spectatoare sa arunc cu

Dulcegarii, ceruri nedigerate, stele rasuflate, serbeturi, mi-e dor de-o iubire goala goluta fara dessous-uri , fara acareturi, sa ma tranteasca de toti peretii sa ma dau pamantului cand ii e

Experiment Aceasta nu este o fotografie tin vino\'ncoacele in brate ca pe un prunc lepadat ca pe un bot de caine aciuit in mine invariabil inceputul e in dreapta sfarsitul in pumnul

din lipsă de calciu începi să lingi varul de pe pereții dormitorului dacă nu ai suficient potasiu în organism mănânci o banană pe zi de foame, bagi ceva în gură de la Petrom, de la

Din insectar privea un fluture cu iris si prindea aripi (amintirea) Pulpa ta alba soarele cu degete fierbinti o umbla (intaiul poem) Desen abstract alb intre chenare negre o

când mă pătrunde închid ochii până atunci larg deschiși ca ferestrele dinspre mare cu mușcatele mai mari decât pânzele bărcilor pe peretele din dormitor deși drumul mi-e cunoscut cel

Si inflorira iar luminile-n copaci. Nu stiu cum tii ceasca de cafea daca strangi din pleoape cand trece tramvaiul, sau stai vreodata la fereastra cand orasul face pantomima in ploaie, daca

Inorog de piatra la butoniera floare de mormant Pamantul are acum cercei de lumina Am gasit pe jos un mosor mic fara ata, \"dar vine altul si il ridica\". noiembrie, 2003