Aceasta trecatoare

ceea ce pot remarca e intalnirea ta cu aceasta trecatoare ca si cum te-ai intalni cu o alta varianta de a ta, una fragila, umbra, care iti lasa cateva semne de sunete pe degete, un fel de amprenta.
nu reusiti sa va regasiti pentru ca \"prea curanda\", tu, in aceeasi revolta, pierzi contactul cu trecerea. e ca si cum ai fi un punct de referinta pentru imaginile pe care aceasta maya ti le valureste prin fata ochilor

Ai multe cuvinte puternice in prima strofa, te lovesc pe ambii obraji, insa nu deranjeaza. Ultimul vers ar putea fi despartit de strofa ca sa aiba un impact mai puternic.
Asa parca se pierde putin.

magule,sunt placut surprinsa de \"analiza\" ta,cateodata cuvintele spun ceva, fara ca tu sa le dai voie sa spuna asta,sau numai pentru ca nebanuite sunt cararile Domnului.
Cheevas, am schimbat, ai dreptate,e un tric bun.

Citind poezia ta, am avut senzatia ca intru intr-o lume magica. De fum argintiu, o proiectie a realului in oglinda sufletului.

Ultimul vers, superb.
Tu, aici, dintotdeauna.

Nu sunt sigura ca am inteles-o. Ce am in fata e parca o alta imagine a ta, ca un vis (dat de prezenta norilor) ce evita a iesi la suprafata (cuvintele exista dar sunt acoperite sub lenjerii de tacere), un vis continuu (virgule vs punct), petrecut sub povara a ceva greu (un sentiment real, o lupta cu tine)

Și am mai \"dat\" o pagină cu poezie bună.
E scrisă cu inteligență caldă/calmă.
Apolinică, așa e muzica de coarde.

Primele trei versuri... pentru ele ar merita sa scriu un comentariu de bucurie.

Dar mai incolo? Parca a inceput ploaia si a dat crivatul, asa aluneca imaginile si versurile.

Pardon, trebuia sa zic neimaginile, necuvintele si nesensurile... Asa-i?

Imi place ultimul vers. Avea dreptate Cheevas, merita despartirea aceea de rest.

Si inca ceva: banuiala mea e ca acea trecatoare esti tu, numai tu, nu un alter-ego visat.

Mai vorbim.

Alma:nu cred ca voi fi vreodata pregatita de sfarsit, ma simt curanda din multe puncte de vedere.Artificiul cu oglinda a fost si pentru a face trecerea la persoana intai, realizand, pe masura ce scriam,ca ma refer la mine.
Michelangelo:e o lupta, da . Se spune ca atunci cand mergem la Dumnezeu,daca el considera ca nu suntem gata de a ne sfarsi,ne trimite inapoi,poate sub o alta forma( floare, lebada muta,etc).
si oare de ce am crezut ca esti un \"el\"?

Adrian, ma bucur de fiecare data cand scriu ceva care iti place. Iti sunt datoare cu o inspiratie, doua.De obicei sunt efervescenta, ma surprinde noua stare de calm.
Lazuli(sper ca nu te deranjeaza, e mai scurt asa),mi-ar face placere sa mai vorbim, cred ca m-ar si ajuta.Banuiala ta e buna.

Oricand disponibil :)