Episod 1
Călător pe-al vieții nor, în lumină și în ceață
Printre sute de corăbii, printre mari bucăți de gheață
Se avântă în culori ciocârlanul visător,
Zgribulit de conjunctură și stârnit de
Vrajă. Formule bizare. Incantații în mansarda sufletului tău.
Vii ca o boare spre mine și ocolești amintirea...
Te încălzești când întâlnești crestele și-ți blestemi soarta nefericită
Văzând că
Sunt un fluture fermecat de lampa ce-l va calcina
Cum să exprim un cântec într-o floare?
Cum să mă plâng?
Și ce dacă mă doare?
Nici nu mai știu ce veac mai e
Nu vreau să stau!
Să zbor mai
Emoția cuprinde nu doar o clipă spartă...
Picioarele nu's stâlpi,
Sunt doar proptele moi...
Bunico, mi'e dor de'o rimă caldă!
Văd alții doi
Și'mi vine dor de noi.
Te naști din florile ofilite ieri și vii spre mine arzându-ți tălpile-n urzici; mă cauți la confluența curcubeului cu viitorul.
Născut în ziua de ieri,
Frământat de veacuri,
Crescut de jale,
Prima dată au fost aripile, apoi îngerii.
Mă simt atât de uscat în acest deșert...
Că am crăpat într-un strănut al spiritului
Captiv
În Orașul Nopții,
Unde luminile sunt așteptate să se
Nu pot să scriu și nu mai pot să cânt
De ieri nu îmi mai mai recunosc băieții
Și m-am schimbat; începe lunga goană spre mormânt
Tristețea mută, colectivă, mi-a tapetat pereții
Sunt prizonier în
Ruptu-s-au toate florile
Grădinile's pustii
Și'atâtea lumânări aprinse
Și câți copii!..
Și eu pe'acolo..
Totul e aevea.
Mulți oameni cunoscuți în jurul meu
Atâtea lumânări aprinse..
Mă
Bufon, la masa mea îmi rumenesc obrajii între palme
De ce atâta râcă între oameni simpli – mi se pare-un kitsch
Și solitar încerc să mai înclin balanța, luând de colo și punând pe-aici...
De ce
MC