Morar Florin Teodor

Mă rup de fiecare dată în mici bucăți de vise uitat la capăt de firesc cu ochii plini de cerul buzei tale un orizont albastru eu pictez pe șoldurile tale desenez absurd ploiile de

M-am îndrăgostit iremediabil de tine Creșteau din trotuare, doar suspine Cutiile poștale erau mucegăite În mine plângea versu-n lipsă de cuvinte. Erai departe ca un desen visat Cu ochii tăi

Rătăcesc pe drum de mult, Pintre oameni străvezii Și tot caut un sărut, Pe cărările pustii. Rătăcesc cum cade-o frunză, Toamna când pleacă cocorii, Sus în cer plânge o muză, Lacrimi

Peste dealuri tot aleargă florile c-am despletite, Cu aromele în aer și frumoase că-s iubite, Vine primăvara iar,cu miros de frenezie, Eu te privesc iubito și se naște-o poezie. Pomii intră în

Am luat toate secundele cât am stat cu tine iubito în palmă era un cer în palmele mele toate stelele erau diferite în jurul unei stele gravitau săruturi în jurul altora gravitau

Am devenit prea străini, Prea cruzi. Suntem internauți, Un pas mare pentru noi, Un pas mic pentru omenire. Suntem cianotici, Cibernetici, Suntem rețele Legate prin spațiul virtual. Mă

''Visez, câteodată, o dragoste îndepărtată și vaporoasă ca schizofrenia unui parfum.''.. -Emil Cioran destinul ne desparte cortinele de jad în jocul vieți zborurile trucate cad prin os îmi cresc

Dacă-n inimi,bate vântul și în suflet este iarnă, Ia cu tine două vise și la mijloc o icoană. Dacă toate se termină,înainte de-a culcare, Ia cu tine două flori și la mijloc un dor mare.

Am fost la farmacie, dar era închisă. Avem ceva aiurea, neciteț, prescris, Mă dureau ochii, lumina era stinsă, Eu căutam pastile să conțină vis. Am fost și la spital pe jos, Că poate era

Ați mers vreodată prin ceață? Sentimentele să îți fie atât de albe încât, dacă întinzi mâna, ea va pieri în ceața creată de albul dureros.Uitasem totul, eram un gol, orb, un abis steril, eram desculț

Ne descoperim amândoi, Două continente scufundate, Eu în tine, Și tu în mine, Atât de adânc Și de perfect, Că stau și mă întreb, Dacă eu nu sunt tu.

Judecat și condamnat în lipsă, Fără minimul drept la apărare, Nu mă mir că prind câte-o eclipsă, Nu mă mir de lipsa mea de soare. Judecătorii toți au dat cu pietre, Procesul sună a

Un sunet revelează frumusețea lumii strivesc sub tălpi din clopotele vieții biserici dintr-un lemn si tac perfid cuvintele mă dor liniștea îmi e mireasă ce mă trădează cu aripi de

Și doar o noapte, eu te voi pătrunde, Fără să cad dar nici să mă ridic, Am să te iubesc fără cuvinte, Cu brațele în rugă am să te strig. E prima noapte și te ating cu teamă, Un carusel mă