Monica Vrabiuta

În părul meu de-a valul Sau, de ce nu, în barba ta De-a v-ati-ascunselea. Mă petrec cu o ramă, iar tu Să mă păstrezi Ca atunci. De ce să nu? Să te verși într-o vază Care îngheață Îți pun

Mă tem că nu am să uit Niciodată pe tine cel care ma frământă, Pe tine cel căruia m-am făgăduit. și pentru că tot ce se întâmplă Acum și tot ce am trăit jucându-ne de-a regii universului Ridică

Se aud sunete din departărea urechii ei, Cu dinti ascutiți te prinde marginea ei Ține-te bine când aflii ce ascund ochii ei Pe valuri de apă rece te cheamă sanul ei. Tu esti barbatul cu fața

Pe mare mă tot duce Ce simt că mă apasă A lumii nepăsare. În piept încalec moartea Și mă refuz de frică Când caut pe-ntuneric O mână de speranță.