Gasesti tu ce pierde ea?

Se aud sunete din departărea urechii ei,

Cu dinti ascutiți te prinde marginea ei

Ține-te bine când aflii ce ascund ochii ei

Pe valuri de apă rece te cheamă sanul ei.

Tu esti barbatul cu fața albastră,

Pe tine nici o femeie nu te ține în glastră,

Ai pământul și cerul în mâna ta aspră

Dar nu-i auzi sunetele cosmice de astră.

Început de bizarerie. Nu știm încă cine este măscăriciul ăsta care face tumbe prin parc cu mâinile pline de muștar și ketchup.

Într-un final își continua personificarea într-un țânțar uriaș cu care se luptă în timpul somnului și care însumează toate lucrurile rele de care trebuie să o ferească.

Intimitate frustă cucerita ca un rechizitoriu,

Cat de mult din tine, se afla acolo?

Nu-ți lași niciodată urmele la vedere,

Dar tot ce te-nconjoara strigă la tine.

Tu ești cel care nu înțelege nimic chiar dacă o ascultă.