Monica Radulescu

« Bună.. Mi s-a părut mie că tu ești. » S-a apropiat de mine un necunoscut. În mod nomal nu m-aș fi oprit și cu atât mai mult să aștept să văd ce are de spus, dar , sincer,și mie îmi părea că-l știu

Astăzi e bine, nu pot să mă plâng. Voi vreți libertate, Voi vreți bogăție, Voi vreți putere, noroc si iubire. Eu vreau doar o clipă.. Deja a trecut, dar eu am avut-o si voi ați

Mă faci să mă ascund, știai ? Mă faci să-mi ies din apele mele, să depăsesc cu furie orice mal și să mă arunc tumultoasă asupra ta.. Dărâm în cale orice casă, înec animale și oameni și mă faci să

Mă vezi asa cum sunt? Știi tu oare, Că eu în toată goliciunea-mi Iți ies în cale? Nicicând n-am fost mai sincer, Nicicând nu mi-am iertat, Atâtea mii de gânduri, Și nici al meu

Îmi măsor dorul în tone, timpul în pici și cafeaua în clipe. Câtă diferență între ieri, azi și mâine! Nostalgia revine și dorul nu pleacă Viața-i un răsfăț sau o crudă pedeapsă? Versuri fără

Scriu fără talent.. Scriu ca să mă aflu în treabă, ca să treacă timpul, ca să mă aud gândind. E o revarsare de mine în litere. Nu am capacitatea de a împărtăși mai mult decât ce sunt si nici asta