Poezie
biblioteca alandala
lui octav
1 min lectură·
Mediu
el mă privește mai mult când îmi las capul pe birou
îl aud cu spatele când își scoate napolitane
trezind camera mică în care lucrăm
un fragment din călăuza i s-a prins ieri de manșetă
(nu văzusem biblioteca alandala, mă dor încheieturile)
mă lasă vie în cumulonimbusul din care nu m-am mai întors
ești așa obosită, streptococul copiilor ți-a venit de hac
odihnește-te
vizionăm din solaris pe mutește
ierburile acelea de sub apele gânditoare
(îl aud cum stă încovoiat
navele de pe pereți sunt pasiunea vieții lui
păsările? pe 25 se întorc nagâții, cocorii
și graurii – spune că nu mierlele cântă, ci mierloii
are niște aparate de fotografiat din metal greu
nu ca plasticele astea digitale nikon, da
mi-l amintește pe van gogh
azi mi-a zis la mulți ani, ești palidă, scrie…
îi ieșiseră niște analize mai ciudate
așa că s-a îndrăgostit de olimpia face un masaj grozav
acum mușc mărul verde mă aude cu coatele
în norul fistichiu a început ploaia)
001356
0