spune-mi...

Spune-mi să mă opresc... Spune-mi să tac, să nu te mai privesc, să nu mai scriu pe frunze... Spune-mi să nu mai aștept ploaia și urma tatuajului tău neștiut... Spune-mi să nu mă mai gândesc la penele sfioase ale zorilor și la bătrânelul pe care tu l-ai întâlnit... Spune-mi să mă opresc, că nu-i un lucru atât de prețios să fii litera A tu spune-mi... Spune-mi că dincolo de ziduri nu e inima, că-n miezul focului nu e un vreasc, că nu există strălucire spune-mi... Spune-mi că armura Cavalerului E nu mi-a căzut aproape! Îmi port tristețile ca pe ape... Vino și spune-mi (spune-mi!...) Spune-mi să plec și să nu mai vin Spune-mi, Călătorule, să uit cămașa ta albă de in Și sub ea... Inima!...