Monica Mihaela Pop
Verificat@monica-mihaela-pop
„Vae victis!”
Un om obișnuit, cu gânduri, trăiri, iubiri, decepții și alte câteva din cele ce ne înalță sau coboară.
Claudiu, eu am încercat să scriu poemul unui nou început. De asta am presărat \"priviri decupate cândva\" și \"semințe din coșul pieptului\". Iar finalul e, ca orice anunț de mică sau mare publicitate, o invitație la a cerceta ceea ce se ascunde de el. Întregul și nu jumătățile.
Vă mulțumesc pentru prezență!
Pe textul:
„Poem cu iz de iubire" de Monica Mihaela Pop
Pierdută-aș vrea, sigur, s-o fac*
Dar vezi tu, nu la întâmplare
Căci loc sub coasta mea de drac
E doar pentru acel ce-o are.
* = iubirea, desigur
Pe textul:
„Poem cu iz de iubire" de Monica Mihaela Pop
Și oricum, știu că tu ești unul din cei care îmi înțeleg textele. Nu-mi fac eu probleme. :)
Pe textul:
„Solitudine" de Monica Mihaela Pop
Pe textul:
„Cadea o ploaie..." de Adrian Erbiceanu
Eu îți mulțumesc pentru acest text, Maria, text care nu numai că e ca o lacrimă la mormântul Eminescului, ci mai degrabă e stilizarea unor inimi frumos rotunjite într-o iubire nemuritoare.
Acord o stea nu pentru text, pentru că acesta e el însuși o stea, ci pentru a atrage atenția asupra lui.
Pe textul:
„Eminescu & Veronica" de Maria Prochipiuc
RecomandatDoar azi! Dar cum fiecare zi poate fi „ultima zi” și avem în față „ de-a pururi ziua cea de azi”, incandescentă mereu, păstrez o cale de mijloc, o poartă deschisă spre fericirea acelui „ea și el” atât de dorit și care întotdeauna dă „unu”. Și asta tocmai pentru că sunt o femeie puternică și pot trece peste nimicurile ce altfel m-ar ucide, încetul cu încetul.
Eu așa am gândit, mai bine zis am simțit aceste cuvinte. Sigur, fiecare poate veni cu o altă interpretare, raportată la trăirile personale, la experiența proprie și puterea de a se „mula” destinului.
Vă mulțumesc tuturor, din suflet, doar azi și întotdeauna!
Pe textul:
„Ultima zi" de Monica Mihaela Pop
ca despre niște oameni
pustiiți de lacrimi și apoi
de ger.
Din cer
cad culori prea des deocheate de fulgere
în cascade boltind peste noi.
Prea des ...
Minunat poem Ioana, îmi place! O revărsare de culori până în albul luminii interioare și înapoi, în visare.
Toate cele bune!
Pe textul:
„ROGVAIV - VIOLET" de ioana negoescu
Când colo, vine ea ultima strofă și-mi smulge un hohot de râs în toată regula. Aha! - zic, Anton e ok.
Păi bine nene Antoane, se poate așa ceva, să mă bagi în sperieți că ești bolnav? Bine că ți-ai revărsat umorul în ultima strofă, că altfel intram la bănuieli că nu ești matale.
Să trăiești!
Pe textul:
„am strigat" de Liviu Nanu
Cosmin, cred că de data asta aș fi ocolit provocarea :))
Aurel Pop, eu încerc să-mi creez un stil, dar tocmai când cred că am reușit mi se pune pata să scriu altfel. Așa că, nu știu dacă se poate spune despre mine că scriu doar într-un fel anume. Oricum, eu mă bucur că mai pot să scriu, că mai am timp și pentru asta, chiar dacă foarte puțin.
Elena, îmi pare bine că versurile mele ți-au transmis ceva. Asta înseamnă că are rost să mai scriu.
Tuturor, vă mulțumesc pentru prezența aici și pentru răbdare!
Pe textul:
„Între vis și realitate" de Monica Mihaela Pop
\"Știu, draga mea, pe tine te amuză
Din vârful penei mele să dispari
Și cu transparența de meduză
S-ademenești alți menestreli hoinari,
Să-ți faci de cap cu ei, apoi, lăuză,
Cu un poem în brațe să-mi apari.
Știu, draga mea, pe tine te amuză
Din vârful penei mele să dispari.
Da, tenul măsliniu de andaluză,
Sânii rotunzi ca merele, și tari ...
Ai sex-appeal ... (*) Dar asta nu-i o scuză
Din vârful penei mele să dispari.
Știu, draga mea! Pe tine te amuză!\"
Unde * = \"Gore își mușcă până la sânge buza de jos, privind pofticios la nurii muzei, și oftând din toți rărunchii.)
Iaca făcui și eu o încercare de rondel. Ce zici, maestre Anton?
Pe textul:
„suferințele poetului Gore" de Liviu Nanu
Sub motto-ul:
\"Nu pot să dorm și să tac ...\"
semnez și eu condica de prezență în felul următor:
Cu toții-avem ceva inteligență,
Mai multă, mai puțină, după caz.
La unii iese net în evidență,
La alții doar le face în necaz.
și așa:
Sigur (este evident,
vorbesc despre inteligență)
Unii o au permanent,
Alții ... cu intermitență.
sau:
Ne tratează (evident,
e vorba de inteligență)
Pe unii în mod permanent,
Pe alții cu indiferență.
Acestea fiind zise, felicitări Bitterului pentru o așa epigramă reușită (care, desigur, nu e singura)!
Pe textul:
„Despre \"inteligență\"" de Viorel Vrânceanu
Mie nu mi pare că s-ar pronunța greu cuvântul \"înfierează\", din contră. În ce privește metrica, știu că în acest text nu e perfectă, dar cred că pe ansamblu nu se simte vreo silabă în plus sau în minus. Sau poate n-am simțit eu, ceea ce e foarte posibil :).
Îți mulțumesc de trecere!
Pe textul:
„Vinovată" de Monica Mihaela Pop
Mulțumesc de trecere! Pup!
Pe textul:
„Între vis și realitate" de Monica Mihaela Pop
Versurile tale mi-au creat o minunată stare de bine. Le-am simțit așa cum știu eu mai bine să simt, cu sufletul. Și sufletul mi s-a înfiorat. Aș vrea să-ți spun ce mi-a plăcut mai mult dar îmi e greu să aleg, mi-a plăcut întreg. Ultimul vers e deosebit!
Poate, poate eu aș fi renunțat la al treilea vers:
„cu iarna din vârful picioarelor până la fântână
îmi strângeam aripile pentru somn
și pământul singur se cuibărea într-o respirație …”
Toate cele bune, Florin!
Pe textul:
„Aripile pentru somn" de Florin Andor
Cele bune!
Pe textul:
„Între vis și realitate" de Monica Mihaela Pop
Pe textul:
„Între vis și realitate" de Monica Mihaela Pop
Pe textul:
„Eu, femeie" de Silvia Van
Te îmbrățișez!
Pe textul:
„Eu, femeie" de Silvia Van
Toate bune!
Pe textul:
„Lebragia în Symposion-ul ieșean" de Alina Manole
