Poezie
Cu sufletul pe brațe, te sărut!
1 min lectură·
Mediu
Pădurea, ca o fiară mușcată de-ntomnare,
Pe sub frunziș de sânge cărările-și întinde
Și palidă și mândră, așteaptă în picioare
Sărutul alb și rece al brumei ce-o va vinde.
Tot încercând să-ntoarne dinspre apus cocorii
Un fir de vânt sălbatic s-a risipit pe dealuri.
Nedumerit, se plimbă acum la braț cu norii,
Pământului, de ceață învolburându-i șaluri.
Încovoind câmpiei, la orizont, spinarea,
Se resemnează cerul în micșorate zile
Și, fără nici o grabă, cernând întunecarea,
Din tâmple își coboară tristețile-n argile.
Adorm în mine gânduri și întâmplări străine
Chircite-n umbra verii, rămasă tot mai mică.
Prin vene-mi curg, șoptite, romanțe despre tine
Presate-ntre un flutur și-o floare de urzică.
Tu țeși, maiestuoasă, peste întreaga fire
Brocarte de aramă. Eu, sufletul mi-l scot
Și îți salut venirea strigând, de fericire:
„Frumoasă îmi ești, toamnă, cu ploaia ta cu tot!”
22 septembrie 2003
084.495
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “Cu sufletul pe brațe, te sărut!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/51842/cu-sufletul-pe-brate-te-sarutComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPCu inima plină de o bucurie deosebită care îmi marchează această zi, vă spun doar că sunteți parte din viața și sufletul meu! Și îmi sunteți dragi, nu pentru că îmi citiți sau înstelați scrierile, ci pentru că vă am aici, lângă mine!
0
TNConstat cu uimire că încerci să reînvii o prozodie pe care o credeam de mult apusă, ca făcînd parte din alt veac.
Trandafirașule, toamna îți dă aceste tonuri sentimentale,elegiace, ce stau la originea acestor respirații lirice?
Uneori, a fi prea sentimental e un mare risc...în anul 2003.
Trandafirașule, toamna îți dă aceste tonuri sentimentale,elegiace, ce stau la originea acestor respirații lirice?
Uneori, a fi prea sentimental e un mare risc...în anul 2003.
0
MPTudor, cu sufletul deschis, îmi asum toate riscurile ce decurg din felul meu de a fi și de a scrie. Nu e toamna de vină, așa sunt eu. Iar dacă voi reuși să readuc la lumină un \"ceva\", cât de mic, din alte veacuri, voi fi mândră.
Îți mulțumesc! :)
Îți mulțumesc! :)
0
FFDaca ar fi dupa mine, trandafiras..tu stii ce te-as indemna: risca! pentru ca uneori avem nevoie si de Toparceanu, nu doar de Eliade.
stii ca te citesc, chiar daca uneori nu am cuvintele potrivite, incerc sa scriu si eu un comentariu de profan pe-aici :)
stii ca te citesc, chiar daca uneori nu am cuvintele potrivite, incerc sa scriu si eu un comentariu de profan pe-aici :)
0
F-De parca am vazut anotimpul cel de cinci poemul tau frumos ca mine ca tine ca ei si ca noi. Bucurie
0
MPFlorina, oricum risc, asta sunt! Și știu că treci mereu pe aici, necondiționat. Florian, de una sau mai multe stele, toamnele sunt frumoase toate!
Vă mulțumesc dragilor!
Vă mulțumesc dragilor!
0
Hei, toamna, asculta-ti sosirea!