Înveșmântată în tine

1 min lectură·8 august 2003

Mediu

Îmi curgi prin vene, râul meu de taină,

Mă porți, appassionáto, printre stele

Din dragostea-ți croitu-mi-ai o haină

Golindu-mă de gândurile rele.

În zori, când mă cuprinzi, brațele tale

Se-ncolăcesc în jurul meu febrile

Ca două semicercuri virtuale,

Șoptindu-mi versuri în rostiri tactile.

Cu buzele-mi bolborosești pe umeri

Învăluidu-mă-n priviri umbroase,

Și-un colier de sărutări îmi numeri,

Purtându-mă în valsuri lunecoase.

Pe degete răstorni din cer culori

Și-mi risipești pe pleoape curcubeie

În mii și mii de aburi plutitori,

Conturul lor în tâmple să-mi scânteie.

Iubirea ta îmi vine ca turnată

Și mă întreb mereu, tot mai uimită:

A fost în prealabil măsurată,

Sau pentru mine-anume-a fost croită?

8 august 2003

022.385

Monica Mihaela Pop. “Înveșmântată în tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/49270/invesmantata-in-tine

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

EM elena maria✓9 aug. 2003

\"versurile in rostiri tactile\" si ultima strofa, de exceptie. In rest, desi placuta, nu gasesc admirabila decat omogenitatea versificatiei.

Elena, îți mulțumesc pentru citire și apreciere. Te mai aștept!