Poezie
Așteptând încolțirea
1 min lectură·
Mediu
Bezmetici, pășind în gol printre întâmplări,
ne-am întâlnit ieri
pe marginea zdrențuită a lanului de secunde.
Rătăciți amândoi din povestea vieții noastre,
tu, copil bătrân cu ochii de noapte,
eu, umbră tăcută a copilăriei pierdute,
ne-ntoarcem acum, pe rând, în rădăcini,
mestecându-le cu încăpățânare oasele.
Oameni ai pământului, ne suntem ecouri prelungite
ale rugăciunilor răsărite cândva, dintre timpuri,
din degetele nemuririi.
Azi, cerul ne acoperă cu aripi de îngeri,
patimile ne sunt străine încă,
ceasurile tac, ascunse între șapte culori,
sufletele, lujere înalte, se împletesc în mirări,
iar noi, evadați din corsetul seminței,
așteptăm cuminți, sprijinindu-ne în ploaie,
încolțirea în unu.
8 iulie 2003
043.001
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “Așteptând încolțirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/47341/asteptand-incoltireaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CȘCȘCont șters✓Trandafirasii, stie toata lumea, sunt teposi, dar au virtuti care raman in nari si in inima.Din inima a venit aceasta poezie.Dintr-o inima care se simte \"umbra tacuta a copilariei pierdute\"...si care curand va deveni un fel de ceas cu care masori valuri, timpuri, iubiri...
0
W
mereu bezmetici prin vreme și istorii nescrise, așteptând tăcerile să ne împresoare prin culorile lor câte șapte în curcubee atemporale, ne descompunem vârstele în cicluri sacralizate, murim atât de banal și-atât de sublim încolțind apoi în mereu alte primăveri sub \"ploaia\" ce spală cenușa păcatelor izbăvite de focul divin...
0
MPNăscuți din împletirea curcubeielor, fiind ecouri ale celor ce au fost, iar apoi renaștem, încolțind în urmași.
Vă mulțumesc!
Vă mulțumesc!
0