Poezie

Respir întâmplător

1 min lectură·19 iunie 2003

Mediu

Uneori, dorul de tine îmi e bleu-ciel

întinzându-se calm

între dragostea mea, rezemată de stele

și sufletul tău, destrămat în tăceri.

Alteori fiară sălbatică,

dorul de tine mă sfâșie,

zdrențuindu-mi trupul în franjuri încâlciți

de dorințe.

Câteodată ploaie, dorul de tine mă adoarme,

molcom,

inundându-mi tâmplele cu mănunchiuri de vise

colorate-n iubire.

Adesea ocean, dorul de tine se resoarbe subtil

în căușul pieptului,

pentru ca apoi, nebunește, să-mi curgă prin vene

spumegând în cascade.

Dar cel mai des, dorul de tine îmi e șoaptă,

împleticindu-mi buzele în cuvinte pe care,

le țin între dinți, păcătoasele,

până le învăț pe de rost.

Dorul de tine mi-e întotdeauna pur și simplu dor,

și-mi ține zănatic în șah

fiecare por,

iar eu nu mai respir fiindcă vreau,

ci doar întâmplător.

19 iunie 2003

001.974

Monica Mihaela Pop. “Respir întâmplător.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/46242/respir-intamplator

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.